”Înainte, când nu înţelegeam, vedeam munţii ca munţi şi apele ca ape, după ce am aprofundat, nu mai vedeam munţii ca munţi şi apele ca ape, după ce în sfârşit am înţeles, iar am început să văd munţii ca munţi şi apele ca ape.”
Recunosc că ar trebui să îmi fie rușine pentru că abia acum am reușit să ajung în acești minunați munți care m-au cucerit de la prima întânire. Am ezitat să vin în acest loc din cauza zecior de mii de persoane care vin anual, din cauză că aici sunt cei mai mulți inconștienți, care vin neechipați și pe care îi vezi săptămânal la știrile de la ora 17.
Facem planurile și stabilim traseul pe zile, facem rezervările de rigoare și pornim la drum.
Vineri la ora 13: 30 lăsăm mașina în Bușteni (883 m) și pornim pe traseul Jepii Mici – Cabana Caraiman – Cabana Babele, marcat cu cruce albastră. Era ceață și de aceea părea mai întuneric cu toate că era doar ora 14. Traseul urcă o bucată bună pe sub telecabină dar din cauza ceții doar ”huruitul” produs de cabluri se aude. Atmosfera ne inspiră și începem să povestim un film de groază iar din când în când mai tresărim la unele zgomote.
După vreo 2 ore de urcuș, după ce ieșim din pădure, ceața rămâne în urmă iar crestele Bucegilor apar scăldate în soare. Ne bucurăm de priveliște și admirăm abrupturile și valea până ”hăt departe”. Și ca frumusețea zonei să fie completă pe țancuri apar caprele negre care la început le zăream doar în număr de 5-6. Cu cât înaintăm alte țancuri cu capre ne încântă privirea și la numărătoarea finală au ieșit peste 30 de exemplare.
Începe urcarea mai accentuată, pe cablu, lanțuri, scări și după 3 ore jumate de traseu ne aflăm la cabana Caraiman (2025 m).
Nu ne oprim aici deoarece avem rezervare la Cabana Babele. Pornim spre cabană plin de elan deoarece mai aveam doar vreo 20-30 de minute până la destinație. De aici încep ”surprizele” nu găsim cabana, și bălăurim aproape 2 ore, între salvamont și telecabină, la fiecare clădire întâlnită strigăm dar nimeni nu binevoia să vorbească cu noi cu toate că în clădiri se vedeau lumini.. Pe lângă cabană am trecut de vreo două ori dar nu știam sigur că e cabana cu pricina deoarece nu scria pe nicăieri Cabana Babele. Îi dăm câteva ocoluri , doar becuri aprinse și uși închise. Ne apucăm de strigat, urlat și să facem semne luminoase cu frontala, într-un târziu o doamnă deschide un geam, la etaj și ne întreabă ce dorim, ”Păi cum ce dorim?! Avem rezervare la cabana dumneavoastră, făcută de miercuri!” Cu stupoare aflăm că este închisă cabana deoarece nu funcționează instalația de căldură și ar fi indicat să revenim mâine. Îl sunăm pe domnul ce ne-a făcut rezervarea dar acesta nu răspunde (Îi umpleam frigiderul pentru sărbatorile de anu ăsta). Suntem îndrumați să mergem la Salvamont. O rugăm să ne de-a numarul de telefon dar fără nici un rezultat. Nu prea dorește să ne cazeze și îi ”muțumim” îi dorim multă multă ”sănătate”.
Ajungem la refugiul Salvamont (2320 m), unde suntem primiți cu brațele deschise și le povestim pățania noastră, ne cazăm aici și tot răul este spre bine, avem condiții și căldură. Mâncăm ceva și ne punem la somn.
Sămbătă ne pregătim de plecare ne luăm la revedere de la băieți și plecăm spre Vf. Omu 2507 m, în dreapta noastră zărim releul de pe Coștila (2490 m), iar în fața noastră se deschide căldarea și Valea Cerbului. Ne continuăm traseul pe poteca de vară, era gheață și zăpadă dar la limita de siguranță. Urcăm pe vf. Bucura Dumbrava sau Vf Ocolit 2503 m, cred că îi spune așa deoarece ambele poteci îl ocolesc, și sincer nu foarte multă lume știe de existența lui, noi decidem să urcăm pieptiș pe el. De pe vărf mai avem 15 minute și ajungem pe Vf Omu și cabana Omu, aici facem pauză de un ceai și ceva dulciuri.
Pornim spre cabana Mălăiești (1720 m), aici avem trei variante de coborâre: pe Bucșoiu, prin Hornurile Mălăiești sau prin Șaua Țigănești. Noi alegem a treia variantă e mai lungă dar foarte frumoasă și timp avem suficient. În stânga noastră se zărește Căldarea și valea Gaura și apoi ajungem la intersecția cu traseul ce coboară prin hornurile Mălăiești. Decidem să urcăm spre vf. Scara (2442 m), și după un timp facem dreapta spre Colții Clincei. Aici coborâm printre hornuri o porțiune mai dificilă dotată cu lanțuri și cabluri, trecem cu bine deși era multă gheață și zăpadă. Trecem printre Colții Clincei iar în stânga noastră se vede Valea Ciubotea, iar în dreapta Valea Tigănești. Continuăm coborârea până în șaua Țigănești unde se afla refugiul cu același nume (2178 m), unde facem pauză de masă.
De aici se poate vedea în partea stângă Branul. Coborâm în căldarea Țigănești unde vedem și lacul Țigănești (2050 m) un lac mic format prin acumularea apelor din ploi. Traseul se continuă pe bandă galbenă până la cabana Mălăești.
Din vale drumul urcă în diagonală Padina Crucii, traversează creasta și apoi coboară repede, printre stâncării și jnepenișuri în Valea Mălăești la cabană. După aproximativ o ora de la refugiu ajungem la cabană, pe la ora 16,00. La cabană erau mulți turiști și primul nostru gând a fost la posibilitatea de a rămâne fără locuri de cazare. Dar nu a fost nici o problemă din acest punct de vedere.
Duminică la ora 10,15 plecăm spre Bușteni pe traseul marcat cu triunghi roșu. De la Cabana Mălăeşti (1720 m) poteca treaversează firul văii şi se îndreaptă către est, urcând pieptiş pe versantul vestic al Bucşoiului. După cca. 15 min ajungem pe o muchie, dincolo de care drumul se strecoară printre ţancuri stâncoase, iar după un scurt urcuş iese în Şaua Mălăeştilor, la baza unui turn stâncos. De aici se poate vedea Cabana Diham iar în fundal Predealul.
În continuare, poteca urcă și coboară, și tot așa pe sub pereți stâncoși până ajunge în punctul „La Prepeleac”, unde întâlneşte, venind din dreapta, poteca (marcată cu bandă roşie) dinspre Vârful Omul, pe Creasta Bucşoiului. După cca. 15—20 min de la Prepeleac poteca traversează Valea Rea şi ajunge curând pe creasta „La Bătaia Cocoşilor de Munte”. Coborând în partea opusă, ieşim într-o poiană la poalele Crestei Văii Rele, de unde apare în faţă versantul nordic al Bucşoiului Mic.
Curând intrăm în Poiana Bucşoiului, unde poteca traversează Vâlceaua Bucşoaia şi apoi, nu departe, firul “Văii Bucşoiului” iar după un coborâş de cca. 15 min, ieşim într-o poiană, la răscrucea de drumuri “Pichetul Roşu”. De aici coborâm uşor către sud prin poiană, continuăm traseul şi după cca. 20 min intrăm în Poiana Morarului, din care se desfăşoară către vest o privelişte impresionantă asupra Crestei Morarului, cu silueta caracteristică a colţilor săi. După urcușuri și coborâșuri întâlnim răscrucea de drumuri „Poiana Văii Cerbului”.
De la răscrucea de drumuri „Poiana Văii Cerbului” urmăm poteca spre sud şi traversăm o coamă scundă, dincolo de care se întinde Poiana Coştilei, pe care o străbatem în urcuş uşor.
După aproximativ 3 ¾ ore de la cabana Mălăești ajungem în marginea Buștenilor lângă Căminul Alpin. De aici ”traseul” nostru se continuă pe străzile localității Bușteni de la nord spre sud până aproape de telecabină unde aveam mașina.
”Călătoria nu se oprește aici.
Sunt vieți mai lungi,
Urcușuri mai abrupte,
Pași mai mici.
De-ai ostenit
Nu-i oboseală în tine,
Ci e viață
Așa că haide
Pune dreptu-n față.
Căci chiar și eu
Care mai sunt pentru prieteni
Doar o punte.
Mai hoinăresc,
Zâmbind
Cu ei pe munte.”
Articol scris de : Burnaz Claudia
Foarte frumos, felicitari pentru initiativa si pentru a face tot timpul ceva noi! Spor in toate!
Ati prins frumoasa vreme! Ati ales weekendu perfect, Bafta!!
Ma bucur ca ati reusit si voi sa ajungeti pentru prima data pe acest munte, Felicitari si spor sa ajugeti in cat mai multe locuri noi
Pe saitul dvs am gasit doar artocole bine informate. Te felicit pentru stilul in care expuneti parerea in pagina aceasta.