
În frumosul hotel din Teheran am decis să plecăm spre Shiraz, plecăm toată echipa la frumoasa gară, care pe mine m-a fascinat și nu m-am putut apține să nu o compar cu gara din București, cu mâna pe inimă o spun că poate peste o sută de ani o să arete și a noastră ca și a lor, nu mai zic că vorba ungurului ”cu lopata și mistria construiesc mai mulți km de autostradă” ca și noi cu toate utilajele.
Achiziționăm bilete de tren la clasa VIP cu prețul de doar 95 ron (950.000 reali) pe ruta de o mie și ceva de km. Am așteptat cuminți în gară sosirea trenului, aici o curățenie ireproșabilă, aer condițiomat, ne verifică pașapoartele ca și în aeroport și suntem poftiți pe peron, îmi întreb colegii dacă nu cumva suntem în aeroport, nu suntem în gară și până langă tren avem scări rulante, bandă pentru bagaje…ce să zic am rămas fără cuvinte.
Ne urcăm în tren.. evident că rămânem cu gura căscată, lux și iar lux, covoare, aer condiționat, televizoare în compartimente, suntem așteptați cu prajituri și apă înghețată în condiția în care afară erau peste 40 de grade cu plus, nu ai ce să zici, rămâi fără cuvinte. Călătoria a fost una lungă în jur de 23 de ore dar a trecut foarte repede am fost abordați de toți psagerii trenului cu diferite întrebări și cu câteva selfie-uri că vorba aceia nu toată ziua întâlnești așa ciudați ca noi…ca…ei.
Ajungem în Shiraz situat la 1500 m altitudine, care este capitala provinciei Fars, care a fost capitala Persiei din 1750-1794. Aici ne cazăm la hotel unde savurăm după mult timp minunăția cafelei naturale, în două dimineți am avut de achitat 17 cafele care nu au fost ieftine. Fetele au ieșit la vizitat în căldura amiezii, noi băieții am așteptat să se mai răcorească, fetele au tocmit cu o agenție să plece ziua următoare într-un tur ghidat.
A fost rândul nostru a băieților să ieșim în oraș, am fost abordați de un taximetrist super de treabă, i-am înpărtășit planurile noastre pentru ziua următoare care ne-a sfătuit foarte bine și ne-a dus la autogară să ne cumpărăm bilete de autobuz la clasa VIP spre Golful Piersic, asta fără să ne ceară bani, dar avea condiția că spre seară să ieșim la un restaurant local, el cu familia lui și noi cu fetele. Am ieșit la restaurant toți și pot să spun că a fost o experiență frumoasă, am stat, am vorbit de parcă ne-am cunoscut de-o viață, parcă ieșisem în oraș cu o rudă pe care nu am văzut-o de mulți ani.
Ziua următoare ne-am luat rămas bun de la fete, rămânând înțeleși că ne vedem peste 3 zile în capitala Iranului. Fetele au vizitat: În Shiraz au vizitat moscheea Masjed –e Vakil și bazarul din Shiraz au fost la orașul antic Persepolis – întemeiat de Darius I cel Mare în anul 520 î.Hr. , capitala persana a celui mai vast și cel mai puternic imperiu din Orientul Mijlociu. De acolo au fost la Naqsh-e Rostam – un mausoleu cu patru morminte ale regilor persani săpate în stâncă la înălțime. Apoi au vizitat nomazii lor, adică un fel de ciobani de-ai noștri. Esfahan – a fost capitală a Iranului și e cel mai vizitat oraș din Iran. Aici au vizitat: bazarul Bozorg, piața Naqsh-e Jahan, monument Unesco și a doua cea mai mare piață din lume, moscheele Masjed-e-Shah și Masjed-e Sheikh Lotfollah, palatul Kakh-e Chehel Sotun, podurile cu arcade, care erau folosite și de diguri: Pol-e Si-o-Seh si Pol-e Chubi. Am mâncat la restaurantul tradițional Bastani, cu picturi tradiționale și oglinzi. La plecare au urcat pe Sofeh Mountain (2257 m) cu telecabinala.
Am fost și noi în orașul antic Persepolis, apoi ne-am plimbat prin Shiraz și am vizitat si bazarul. Seara am plecat cu autocarul spre Golful Piersic și anume pe insula Qeshm în strâmtoarea Ormuz. După o noapte de călătorit ajungem pe insulă, de acolo luăm un taxi care ne duce în stațiunea Golden Beach, pe drum calea ne este tăiată de o turmă de dromaderi. Aici ne inbăiem aproape toată ziua și alternăm o baie cu o pază de bere fără alcool cu diferite arome. Am terminat cu baia, luăm o barcă rapidă să ne ducă de pe insula. Ajungem la gară unde luăm trenul spre Teheran, după 26 de ore ajungem la destinație. Ne cazăm la accelași hotel, ne recuperăm bagajele mari și ne revedem cu fetele. Ziua următoare mai pierdem timpul prin oraș apoi plecăm la aeroport de unde ne începem drumul lung spre casă.
În această minunată aventură au fost : Sălăjan Cristian(Fratele), Peter Andreea(Aghiutza), Nagy Zoltan(Unguru Bulan), Eisele Alexandru(Unguru Mic), Dania Roatiș(B….), Pop Alexandru(Ahmed).