Retezat 30 octombrie – 1 noiembrie 2015

               Începând de joi, 29 octombrie, s-au gândit troglodiții (Tibi&Eugen) să se întâlnească în Riviera, să facă încălzirea pentru un weekend foarte bogat în voie bună. După ce au citit numeroase nuvele, aceştia s-au pornit spre gară, găsind pe drum încă doi prietenaşi de drumeţie (Buz şi Toncea), ajunşi în gară aceştia au găsit restul drumeţilor (Mihaela, Dorotea, Dănuţ, Bianca, Vasile, Flavia, Alexandra, Valentin, Stefy, Agnnes şi Mircea). Luam trenul spre Simeria la ora 5:30, ne-am împartit în 3 compartimente fiecare găsindu-şi distracţia în felul lor, după ce am sesizat că trenul nostru are întarziere, am început să ne “rugăm” de mecanicul trenului să ajungem în Simeria la timp, ca nu cumva să pierdem trenul spre Ohaba de Sub Piatră.  Din păcate toate “rugăciunile” noastre au fost în zadar, personalul CFR a ţinut din adins sa întarziem. Ajunşi în Simeria am aşteptat alt tren decât cel la care ne gândeam noi, spre surprinderea noastră acesta a venit la timp. Ne-am chemat rătăcitele de la baie şi am urcat cu toţii în tren. Desigur acesta nu ne-a lăsat în Ohaba mult dorită, ci în Subcetate, dar se rezolvase şi problema aceasta, microbuzul venind acolo după noi, apoi ducându-ne până la Cârnic. După o scurtă şedintă foto, am început traseul spre cabana Genţiana cu escala la cascada Loloaia unde aparatele de fotografiat s-au focusat din nou asupra grupului. Ascensiunea a fost o frână bună pentru unele persoane, astfel grupul s-a lungit destul de mult, dar important este faptul că tot grupul a ajuns cu bine la cabana Genţiana.

            Odată ajunşi la cabană am început să desfacem rucsacii în speranţa ca pachetele cu mâncare o să alunge ceaţa din burta fiecăruia. Ne-am înfruptat din bunătăţile puse la comun iar apoi cu ultimele puteri am reuşit să ajungem până în pat pentru a ne reîncarca bateriile cu un somn copios, toţi ştiind ce seară grea urmează. Trezirea nu este de la o alarmă, ci de la un semn de carte (cheiţa de bere) şi aşa, uşor, uşor începem să socializăm şi să citim nuvele, romane, balade, poezii; respectând principiile de bază ale clubului “n-ai carte, n-ai parte”. Încet, încet se lasă fumul în cameră, prima dată crezând că este de la soba de lemne când de fapt era de la aburul cărţilor încinse. De aici fiecare lasă orice gând să inunde camera deja inundată la propriu. Uşor, uşor, unul câte unul se retrage spre patul lui în speranţa unui somn odihnitor şi cu gândul la traseul care urma să fie parcurs în ziua următoare. Membrii noi ai clubului se învelesc din cap până în picioare cu tot ce găsesc la îndemână deoarece era destul de frig pentru moment, cei “bătrâni” din experienţele anterioare aşteaptă răspunsul sobei, care nu întârzie să apară.

           Dimineaţa începe frumos în sunet de zale ( tot cheiţa de bere ), toată trupa se mobilizează când simte mirosul de cafea proaspăt făcută şi fără mare grabă toţi încep să iasă din confortul cearceafului şi să îmbrăţişeze aroma dimineţii, razele soarelui şi parfumul de cetină care predomină în jurul nostru. Prima trupă, deja cu rucsacii pregătiţi, aşteaptă să primească startul pentru traseul destul de lung care urma. Drumul a fost greu şi presărat cu obstacole dificile, însă în ciuda efortului epuizant pe care fiecare l-a depus, traseul a fost o provocare atât pentru membrii vechi, dar mai ales pentru cei noi. Aceştia au fost nevoiţi să-şi testeze limitele şi să îşi păstreze motivaţia pe parcursul drumeţiei. Foarte bine venite au fost pauzele precum cea de la lacul Pietrele unde oprirea s-a lăsat cu o altă şedinţă foto pentru ca membrii să rămână cu amintiri plăcute după expediţia făcută. Punctul culminant al traseului l-a constituit momentul când după creastă s-a ivit cel mai întins lac glaciar din România, lacul Bucura. Momentul a fost unul minunat şi a încununat eforturile de până acolo, dând curaj echipei să-şi continue misiunea către vârful Bucura. Apoi am continuat drumul către adevărata provocare a zilei, vârful Retezat. Pe parcursul drumului ne-am întalnit cu un ranger care l-a provocat pe Tibi, iar plin de sine, membrul nostru de echipă i-a demonstrat care este valoarea noastră. După mulţi paşi, priviri aruncate în stânga şi-n dreapta şi o cerere în căsătorie, am ajuns în vârful Retezat unde am întins masa tradeţională cu zacuscă şi fineti. După ce ne-am potolit foamea, am vrut să imortalizăm momentul prin câteva poze, însă hainele.. nu şi-au mai găsit locul în poză, în ciuda temperaturii scăzute.

          Multumiţi de reuşita noastră am pornit către cabana Genţiana unde ne aştepta o seară de lectură şi de vâslit, ca recompense pentru eforturile noastre. Întamplarea a făcut ca pe drumul de întoarcere să se întunece, iar acest lucru a fost un motiv bun pentru a conştientiza că e noaptea de Halloween iar noi suntem singuri prin pădure. Supravieţuind spiritelor rele şi a intenţiilor negre ale troglodiţilor Geneu şi Tibi am ajuns teferi la cabană. Sobiţa ne-a aşteptat într-o atmosferă călduroasă, propice unei plimbări cu bărcuţa. Căpitanul bărcuţei a fost Buz, care a dus bărcuţa până în pânzele albe vâslind ca un adevărat campion.

           Din păcate a sosit şi ziua plecării, aşa că fiecare cu rucsacul în spate s-a pornit către Cîrnic unde am luat microbuzul către Ohaba de Sub Piatra. Deoarece aveam la dispoziţie câteva ore, am început să vâslim până ni s-a terminat..bulionul. Noroc că l-am avut pe Toncea care a convins o batranică să ne dea o sticlă pentru a ne putea continua activităţile de recreere. Clubul şi-a continuat activitatea până în Simeria, unde am luat şi cina tradiţională. Din Simeria, din cauza unor probleme de neînţelgere cu personalul CFR, jocul a fost nevoit să înceteze spre supărarea membrilor, care s-au mulţumit cu somnul. 

           Au mai participat la acest minunat  eveniment : Ramona, Teodora, Lucas aka Mutu, Daniela, Claudiu, Diana, Limo, Irina, Gina, Costel.