Muntele Mare

            La invitaţia lui Alin de a merge la munte nu stăm pe gânduri şi răspundem DA. Ne îndreptăm spre Muntele Mare, o grupă montană situată între râul Someșul Rece la nord şi râul Arieș la sud, în partea de est a Munților Apuseni. Şi cum Simona şi Alin doresc să facă schi de tură au considerat că cea mai bună alegere ar fi staţiunea Muntele Băişorii, aflată pe teritoriul comunei Băişoara (jud.Cluj), la o altitudine cuprinsă între 1200 şi 1400 m

           În staţiune se ajunge pe un drum modernizat, ce se desprinde din DJ 107M în Băişoara şi urcă 10 km pe valea Ierta până în satul Muntele Băişorii, apoi încă 8 km până în staţiune
Parcăm maşina la baza pârtiei de schii şi pornim spre Vf. Muntele Mare, la 1.826 m altitudine (al treilea ca înălţime din Munţii Apuseni).
            Pornim pe drumul forestier cu zăpada tasată şi nu ne mai săturăm să admirăm brazii de poveste, de o parte şi de alta a drumului. Ne întâlnim cu alte două persoane pasionate de schi de tură şi un frumos patruped (Husky) care îi însoţea şi cu care ne jucăm prin zăpadă.
            Ţinem drumul foretier până la baza Muntelui Mare după care, eu (Alex) şi Claudia, preferăm să o luăm înainte pe o scurtătură mai abruptă, prin zăpada îngheţată care din loc în loc ne lasă să ne afundăm pănâ la genunchi.
           Înainte de a ajunge pe vărf ceaţa se ridică şi privirile ne sunt atrase de priveliştea largă, deschisă spre Câmpia Transilvaniei, Cheile Turzii şi spre zări mai depărtate, spre alte creste ale munţilor Apuseni. Se spune că de aici în condiţii de vizibilitate bună se pot admira chiar şi munţii Maramureşului, Ţibleş, Rodnei, Călimani şi Făgăraş. Ceaţa deasă însă nu ne-a lăsat mai mult de 10 minute să ne bucurăm de peisajele înconjurătoare.
Vărful muntelui este de fapt un platou unde este situată o bază militară. Încercăm să ajungem cât mai apropare de gardul unităţii militare dar suntem atenţionaţi că nu mai avem voie să mergem mai departe. Alex, dorind să-şi cunoască colegul de la comunicaţii, care lucrează în această unitate, apelează la câteva cunoştinţe de la servici. Nu după mult timp suntem invitaţi la un ceai şi o cafea de domnul Petrescu. La ieşirea din unitate suntem îndrumaţi să o luăm spre drumul forestier.
          Ne dăm seama, după urmele lăsate în zăpadă, că Alin urcase pe schiuri până aproape de gardul unităţii miltare. Ne grăbim să prindem din urmă restul grupului şi la un moment dat lăsăm drumul şi o luăm pe o scurtătură. Din păcate zăpada mare care ne trecea de genunchi nu ne-a lăsat să înaintăm atât de repede cât am fi vrut.
           Drumul de întoarcere spre maşină ni s-a părut mult mai lung datorită frigului care se înteţise.
           În această ieşire au fost: Daria, Simona, Alin, Claudia şi Alex.

Distribuie mai departe ...

4 Comments

  1. Super tare, imi plac iesirile voastre fie vara fie iarna, au un farmec special pe care il creati voi, felicitari si mult succes pe mai departe!

  2. Mai trebuie amintit ca au fost prezenti si Tibi si Catalina, doar ca ei au fost sportivi si s-au deplasat repede, (ca vantu` si ca gandu`) si au fost mai greu de vazut 🙂 … doar urmele lasate de schiurile lor au ramas marturie 🙂

Comments are closed.