Mărţişorul din Scăriţa Belioara

                 Cum de 1 martie bărbaţii au muncit, pe 2 martie decidem să mergem să vedem vestitorii primăverii din Scăriţa Belioara, unde, ca şi în anii trecuţi, am rămas inpresionaţi de covorul de ghiocei. Cum iarna nu-şi încheiase mandatul, vremea era răcoroasă, cu ceaţă şi posibilităţi de averse, dar acest lucru nu ne sperie şi pornim hotărâţi la drum.

                După aproximativ o ora de ”zburat” cu albinuţa ajungem la scăriţa. Urcăm pe acelaşi traseu bine-ştiut doar că acum nu este gram de zăpadă. Prima parte parcă o mai ţinem minte de anul trecut: “am urcat, am urcat şi apoi iarăşi am urcat”. Ajungem în pădure, unde aşteptăm cu emoţie revederea acelui minunat covor de ghiocei, care lasandu-se aşteptat, apare puţin mai sus si ne aduce bucurie şi zâmbete pe faţă şi în suflet. Îl pozăm din toate unghiurile posibile şi apoi ne continuăm drumul.

                Ajunşi la poiana cu case, decidem să facem pauza de masă. In zare se vede hăt departe Muntele Mare cu ale sale zăpezi. Continuăm pe poteca care ne scoate sus în creastă, adică un imens platou, aici mai facem ceva poze şi apoi ne continuăm traseul deoarece timpul tace şi trece. In platou ne-am  întâlnim cu o gaşcă de alergăreţi. Pe traseu ne mai întâlnim cu un grup măricel, cu dl. Dinu Mititeanu în frunte, drept urmare ne răpim cel  puţin 30 de minute din timpul fiecăruia cu anumite discuţii despre Măria Sa Muntele.

                Dăm şi peste poteca întunecată care anul trecut ne-a pus ceva probleme, cu acei copaci arşi şi căzuţi în toate direcţiile, dar până la urmă o scoatem la capăt. La coborâre complicăm puţin lucrurile şi mai lungim traseul cu vreo oră dar a meritat. Ajungem bucuroşi la maşină, calculăm timpul şi distanţa, şi apoi telefonul ne spune că am urcat 1054 metri diferenţă de nivel. La întoarcere oprim în Poşaga să admirăm prima maşină de spălat haine, numită “Vâltoare”.

                În această tură au fost: Radu, Marius, Alex. 

                Mulţumim pentru poze 

                http://raduserbanescu.wordpress.com/

                Articol scris de : Pop Alexandru