Ceahlăul în prag de iarnă

              Într-o zi de vineri, octombrie, am mers spre județul Neamț, și anume în Munții Ceahlău. Înbarcaţi in albinuţa, care merge repede, pardon care zboră, din Turda suntem echipa: Geo, Alex, Radu și Marius, ajunși la Cabana Izvorul Muntelui, ne-am întregit echipa, alăturânduni-se Dania şi Andrea din Baia Mare. Prima noapte a trecut greu datorită frigului, căldura a fost doar sufletească dar și din cauza nerăbdării de a porni în traseu.

             Am fost foarte matinali, dimineață pornind la drum. Surpriza cea mai plăcută a fost când am trecut din peisaj de toamnă târzie, în unu de iarnă timpurie, poate prea devreme. Un zâmbet sincer s-a ivit pe buzele noastre la ivirea primelor pâlcuri de zăpada. Cu cât înaintăm, altitudinea îşi spunea cuvântul, fiind din ce în ce mai multă zăpadă, brazii purtând greutatea zăpezii  pe cetina lor.

            Am rămas surprinşi plăcut când pe traseu am întalnit panouri cu informații despre faună și floră, eram pe un traseu tematic. Marcajele erau întreținute, nu era gram de gunoi așa că nu regretăm că am plătit 5 ron pentru accesul în Parcul Natural Ceahlăul .

            La altitudinea de 1655 m, se alflă Detunatele, un peisaj de vis deschizânduni-se în faţa ochilor. Calculând că nu mai este mult până la Cabana Dochia (1750 m) am pornit cu încredere. Zăpada se făcea simțită în bocancii Giorgianei şi în sufletul nostru.

            Odată ajunși la cabană, ne-am dezmorțit cu o supă caldă, cu usturoi (bun la răceală). După o masă mult așteptată, am pornit în căutarea Vf. Ocolașul Mare (1907 m). Ceața si zăpada, au fost un obstacol, de care Geo, Alex și Marius nu s-au speriat, mergând mai departe, pe o potecă imaginară prin zăpadă şi mulţi jnepeni. Peisajul a fost unul fascinant. Ceața s-a îndurat de noi și ne-a oferit timp pentru a imortaliza imagini incredibile de pe vârf. Drumul de întoarcere a fost ușor de găsit, urmând singurele urme din zăpadă, ale noastre. Ajunși la cabană ne-am încalzit cu un vin fiert și cu multe bancuri, „o sfăntă cruce” şi nelipsitul joc de table.

           Dimineața, razele soarelui imi mângâia fața, făcându-ne să zâmbim că o să fie o zi frumoasă de urcat pe Vf. Toaca (1904 m).  În drum spre vârf am urcat pe vârful Lespezi (1805 m), de unde am fotografiat Mănăstirea Muntele Ceahlău (1770 m) şi apoi am trecut pe lângă stația meteo. Odată ajunși pe Toaca, am admirat frumusețea peisajului de iarnă, am încărcat bateriile sufleteşti cu bucuria revederii iubitului munte în haine de iarnă, am dat câteva telefoane acasă să spune că suntem sănătoși și am pornit spre cabană pentru a ne lua rucsacii și să pornim, înapoi la Izvorul Muntelui.

          Drumul de întoarcere a fost o adevărată provocare, pornim pe marcajul bandă roşie care ne duce prin Jgheabul Ursăriei (1616 m), iar apoi în drumul nostru iese în cale Claia lui Miron (1635 m) şi Turnul lui Budu, stândui alături domniţa Ana. Câteva căzături pe zăpadă au adus râsete și veselie, de care oricum nu duceam lipsă. Peisajul ce îl lăsam în urma era de vis, ajungem în poiana Maicilor (1328 m) unde decidem să luăm o pauză. În drumul nostru am intalnit o salamandră, care a devenit vedeta aparatelor foto.

          Ajunși la mașină, ne-am desparțit de Dania şi Andrea de la Baia Mare, luând cu noi o frumoasă amintire a acestor zile nemaipomenite.