Trofeul Măgura-Munţi Făgăraş

           De cum se arată vara suntem deja în munte. Răspunzând afirmativ la chemarea lansată de Clubul de Turism Aplin Măgura care ne-au invitat la concusul organizat de ei în perioada 28-30 iunie 2013 . De data aceasta începem cu creasta Făgăraşului , vârful Negoiu atrăgându-ne atenţia în principal .

          De la Cluj echipa noastră numără 8 voinici : Alex , Claudia, Geo, Vali, Marius, Jonny, Anca şi Lucian . Ne îmbarcăm în 2 maşini şi pornim pe traseul Cluj – Turda – Alba – Sebeş – Sibiu – Transfăgărăşan – şi ne oprim la Bâlea Lac . Pot spune că am un singur regret, acela că ceaţa nu m-a lăsat să văd Transfăgărăşanul în toata frumuseţea şi grandoarea sa, care străbate din 1974 aceste meleaguri .

          Am ajuns la Bâlea Lac unde ,, ne-am cazat ” la cort, evident . Am fost întâmpinaţi de organizatori cu o pălincă TARE – bună . Glasul chitarelor în jurul focului răsună muntele cu totul .

          Încă din prima seară am fost uimiţi de fauna extrem de prietenoasă din zonă. O vulpe tare îndrăzneaţă ne-a furat salamul ( ca fel principal ) iar mai apoi ciocolata ( ca desert ) din unul din corturile noastre care nu avea ,, uşile ” închise . Nu am mai văzut una atât de aproape, păcat că nu am putut-o poza .

          Prima noapte a fost puţin cam friguroasă şi se pare că fiecare club de turism montan a resimţit-o. De dimineaţă ne trezim şi il vedem pe Alex cum pregăteşte o supă la plic. Măncăm şi supă şi alte cele rapid căci la 8:00 este plecarea pe traseu la proba de regularitate.

          Dorinţa arzătoare de a urca Negoiu izvorăşte din gândul bucuriei şi emoţiei imense ce ştii că le vei simţii acolo … Sus. Atâta splendoare şi minunătia peisajului ne încăntă pe toţi . Cum poti să nu iubeşti muntele, cum poţi să nu admiri grandoarea sa? Către Negoiu ne îndreptăm călăuziţi de marcajul cu bandă roşie, suntem în număr mare.

         Am fost anunţaţi dinainte că la proba foto va trebuii să participăm cu 3 poze de pe traseu aşa că fotografiem priveliştea şi pentru concurs dar şi pentru a ne amintii aceste minunate locuri . Este nemaipomenit când vezi cum a acţionat calota glaciară asupra acestor munţi formând circuri, văi şi lacuri glaciare cum sunt Bâlea ( cel mai întins lac glaciar din Făgăraş ) şi Călţun. Drumul este anevoios cu arcuşuri abrupte şi poteci înguste dar ne ajutam unul pe celălalt şi asta ne duce mai departe nu numai pe traseu cât şi în legarea prieteniei noastre .

         Pe drum ne umplem sticlele cu apă dintr-un pârâu de munte şi bem cu încredere căci aici nu a ajuns încă efectul poluator al marilor centre urbane.Avem parte de un spectacol fascinant al vâltorii ceţurilor, care amplifică la dimensiuni fantastice abisurile, acordând contururi mirifice crestelor .

         Din şaua Domnei dominată de Vârful Laiţa 2397 m, pe care îl ocolim ajungem într-o mică şa, coborâm sub creastă după care urmează un tronson de cabluri ajutatoare şi urcuşul către Vârful Laiţel 2390 m unde ne pozăm şi ne odihnim .

         O coborâre dură ne duce către şaua Lăiţei de unde în scurt timp ajungem pe malul lacului Călţun unde se află şi refugiul salvamont. Aici ne odihnim, mâncăm şi unde de asemenea am zărit şi fotografiat un exemplar de Rupicapra Rupicapra.A fost un real sentiment de exaltare că am putut să fiu atât de aproape de un asemenea monument al naturii în carne şi oase . Continuăm spre vest până la Portiţa Călţunului, ajungem în Strunga Dracului, urcăm prin ea,iar de aici in 20-25 minute suntem pe Vârful Negoiu 2535 m .

          Traseul dus a durat 6 ore,dar peisajul de aici nu poate fi descris în cuvinte iar faptul că te aflii pe al doilea cel mai înalt vârf din România îţi dă un sentiment de mândrie şi bucurie sufletească.Pe vârf fiecare face poze în diverse moduri şi diferite poziţii dar nu stăm mult căci după masă se anunţa ploaie şi nu vrem să ne prind atât de departe de corturi . Ne întoarcem pe acelaşi drum pe care ne-am dus însă acum pare mult mai lung, se lasă ceaţa şi nu se mai vede mare lucru din peisaj, decât marcajul care ne duce înapoi către lacul Bâlea . Nu ştiu ce am fi făcut dacă nu ar fi existat acest marcaj. Ne prind câteva picături de ploaie din urmă dar vremea ţine cu noi şi nu începe a ploua în adevăratul sens al cuvântului .

         Ajungem în tabără la ora 19:00 . În total 11 ore pe acest minunat traseu. Suntem extenuaţi, mâncăm rapid căci nu avem prea mult timp la dispoziţie deoarece la ora 20:30 începe desfăşurarea probelor de fotografie, floră, alpinism, cultural, şi cultură generală la cabana salvamont. Ne punem mintea la contribuţie şi iese de-o poezie plină de peripeţiile din această zi.

          La proba de cultură generală ne-am descurcat impecabil .

          La alpinism Alex ne-a reprezentat cu succes, iar la proba de floră Claudia şi-a bătut capul în recunoaşterea a 5 tipuri de flori specifice Masivului Făgăraş, bravo Claudia.  La proba de cultural Alex şi cu mine, Vali, am spus câte o poezie, una plină de iubire pentru munte iar alta în stilul nostru haios. Proba de fotografie a avut în juriu câte un membru de la fiecare club care a acordat note pentru pozele celorlalte cluburi. Din partea noastră am participat eu. Deşi am avut mai multe probleme cu aparatele foto, am participat cu 3 fotografii minunate făcute pe parcursul zilei. Totul s-a încheiat în noapte târziu, iar noi întorcându-ne la corturi am adormit în cântul chitarelor .

            O melodie de care mi-e dor în multe seri între pereţii de acasă, e ritmul monoton al picăturilor de ploaie pe pânza cortului ( Dinu M. ). Noaptea a plouat şi dimineaţa la fel, deci ne-am permis să mai lenevim puţin în cort după care am strâns rapid totul şi ne-am prezentat la decernarea premiilor care a avut loc tot la cabana salvamont ( unde trebuia să-ţi laşi bocancii la uşa, şi premierea s-a ţinut chiar dacă jumătate din cluburi lipseau din comoditatea organizatorilor.) .

            Pot spune că am avut un real succes deoarece am luat maximul de puncte la proba de regularitate, alpinism şi foto , locul 3 la cultural, locul 2 la proba foto şi locul 1 la teoretic (se vede că unii din noi învaţă din greu la facultate). Cumulat punctele noastre ne-au propulsat pe prima poziţie a clasamentului câştigând Cupa Măgura pentru al treilea an consecutiv .

           Am avut în echipă nişte colegi pricepuţi, nişte oameni pe care te poţi baza dar mai ales nişte prieteni de nădejde. După această experienţă ne întoarcem privirea spre casă…

Cu poze minunate

Şi amintiri plăcute

Cu zâmbete pe feţe

Şi Cupă în bagaj ,

Bun rămas urându-le,

La prietenii cei dragi .

         Un articol scris de Anghelescu Toma Valentin .