PerPedes a XXXIII – a Ediţie 10-12 mai

            Poate unii n-au înpachetat anul acesta pentru Perpedes. Noi însă nu puteam să ratăm. Tradiţia se face în timp, altfel nu se mai cheamă tradiţie. Aşa că am luat instrucţiuniile la îndemână şi ne-am îmbarcat spre Perpedes 2013. Nu pot spune că nu ne-a chinuit puţin drumul până la destinaţie. Despre ultima porţiune vorbesc, care s-a lăsat cu ceva praf care să compenseze aerul curat de munte. Bine, şi plângerile masinuţei care se subînţeleg când vine vorba de mers la munte.

            Anul acesta concursul se anunţa în zona Brădeşti-Ponor-Cheia. Aşa că, am urmat descrierea notată cu conştiinciozitate: pe lângă monument, pe lângă staţie… Doar că Brădeştiul are staşii şi monumente la tot pasul. Oamenii ăştia o ţin din staţie în staţie şi din cruce în cruce, încât ne-a fost greu să ne dăm seama care staţie şi care monument vor să fie cele cu pricina. Într-un final am oprit lângă staţia care găzduia câteva vaci în ea, şi am luat ca reper monumentul din piatră care stătea mai fălos. Intâmpinarea a fost cu slănină şi băutură fragedă şi distilată de două ori. Numai bine am ajuns la timp încat să ne putem alege un loc bun de cort, pe lumină. Peste noapte aveau să se înmulţească aşezările mobile, deşi nu s-au făcut la fel de numeroase ca în alţi ani. Trebuie să fi fost burtile grele şi buzunarele goale de după Paşte.

            A doua zi de dimineaţa aveam să aflăm că traseul ne va purta 17 km prin locuri frumoase. Nu se putea altfel decât să ne facem noi singuri traseul şi mai interesant, aşa că, la pornire am luat-o puţin altfel decât ne indica harta şi ne-am afundat în pădure. După puţină bălăureală, careia i s-a mai alaturat un grup, am ajuns la concluzia că cea mai sigură cale, e cea cunoscută (sau cea indicată pe harta, mai degrabă), aşa că cea mai mare parte a grupului a făcut cale întoarsă la poteca cea bună. Cei mai cutezători, am luat-o pe hârtoape şi am ieşit tot în potecă dar cu mai mult entuziasm în suflete. N-am înaintat mult pe poteca bună că ne şi întâlnim cu alţi concurenţi ce făceau cale întoarsă în căutarea PFA1. Nici urmă de el. Şi aşa a rămas până la proba culturală… se pare.

             Cică marile temeri ale traseului ar fi fost două urcuşuri mai susţinute, dar până la urmă, am venit la munte, ce să mai zicem… Orientarea a mers bine, aproape ca ne-am orientat, alpinismul şi mai bine, aproape că ne-am căţărat, iar TSA-ul il lăsăm pentru când vom merge pe sub munte şi nu pe el cum ne place nouă. Până una alta ne-am simţit foarte bine pe traseu. La proba de teorie ne-am luat porţia de cultural şi râsul aferent lui şi nu ne-a mai trebuit una adiţională. Deja ne dureau burţile de atâta râs şi de-abia ne-am mai ridicat de acolo (aproape ne-au alungat cu forţa). No, da’ ce să-i faci, cand omul se simte bine, caută să-i fie bine şi mai departe. Am încheiat frumosul traseu de regularitate(a se citi Regularizare) cu toate opririle de rigoare şi am ajuns la corturi. Zadarnic am aşteptat lingura cu care au învârtit tocăniţa de cartofi cu cârnaţi afumaţi ca s-o curăţăm cum se cuvine, căci ne-a lăsat salivând şi sperând la vremuri mai bune… E bună şi supa din plic. După cum spuneam, am lăsat culturalul să se desfăşoare, noi ne-am luat porţia cu câteva ore înainte, aşa că nu ne-a rămas decât să numărăm stelele, pentru că numărătoarea din seara precedentă dăduse cu virgulă. După ce ne-am lămurit cu ele, am încins sacii de dormit şi numai dimineaţa ne-a mai scos din binele sacilor.

           Am luat cele căteva premii ce ni s-au cuvenit pentru greul ce l-am dus în această ediţie şi iată-ne trecuţi peste încă un Perpedes!…Fără diplomă de participare…..

           În această minunată aventură au fost: Dania, Anca, Claudiţa, Jhonny, Alin, Simona, Miţă, Ioana, Alex.