Din curiozitatea de a vedea noua pârtie de schi de lângă lacul Vidra, din comuna Voineasa, care s-a inaugurat în data de 22 decembrie 2012, vineri după amiază ne hotărâm să tragem o fugă până acolo. Sunăm prieteni şi cunoscuţi cu gândul de a merge cât mai mulţi şi să umplem un microbuz cu 8 persoane. Drumul este destul de lung, aproximativ 120 km şi astfel ne hotărâm să plecăm sâmbătă dis- de -dimineaţă, pe la ora 7, din Rm Vâlcea.
Google has deprecated the Picasa API. Please consider switching over to Google Photos
O luăm spre nord, pe valea Oltului până la confluenţa cu râul Lotru după care schimbăm direcţia de mers spre vest. Trecem prin oraşul Brezoi, admirăm crestele Doabrelor şi deja facem noi planuri pentru la vară.
Când ajungem la Lacul Brădişor, ne oprim să admirăm răsăritul şi să luăm o gură de aer proaspăt. Lacul Brădişor, sursa de alimentare cu apa potabilă a oraşului Râmnicu Vâlcea şi a localităţilor învecinatate este situat pe valea râului Lotru, la 15 Km de Statiunea Voineasa, în nordul Munţilor Căpăţânii şi în sudul Munţilor Lotru.
În mijlocul Lacului Brădişor se află Complexul Piscicol Brădişor, singurul complex din ţara care mai are şi crescătorii de lostriţe, cu care se doreşte repopularea apelor de munte.
În jurul orei 9 ajungem la lacul de acumulare Vidra, situat la peste 1000 de metri altitudine. şi după aproximativ 5-6 km ajungem în dreptul pârtiei de schi.
Pârtia de schi este situată în munţii Latoriţei pe versanţii munţilor Coasta Benghii şi Mioarele.
Urcăm cu telegondola pănâ la altitudinea de 1800 m după care mergem pe lângă teleschi până în capatul pârtiei. Cum noi nu venisem aici să schiem ne hotărâm să facem un traseu de creastă spre rezervaţia naturală Miru – Bora
Aria naturală protejată se află în Munţii Lătoriţei la o altitudine cuprinsă între 1.800 şi 2.030 m, în partea nord-estică a Vârfului Bora.
Rezervaţia naturală Miru-Bora, cu o suprafaţă de 79,4 ha, a fost declarată arie protejată în anul 2000 şi reprezintă o zonă ce conservă habitate de pajişti alpine, formaţiuni ierboase şi tufărişuri cu jneapăn (Pinus mugo) şi bujor de munte (din specia Rhododendron myrtifolium) şi adăposteşte o mare varietate de specii faunistice, unele protejate prin lege (urs brun, cerb, cocoş de munte).
Ne îndreptăm spre Vârful Bora prin zăpada îngheţată, care pe a locuri ne lasă să ne afunfăm până la genunchi. După aproximativ 2 ore de traseu ajungem în zona cu jnepeni, viscolul şi ceaţa care devine din ce în ce mai deasă, ne fac să nu mai continuăm traseul şi să ne întoarcem. Nu ştim dacă am ajuns până pe Vârful Bora pentru că vizibilitatea era redusă. Cu părere de rău ne întoarcem spre pârtia de schi. Viscolul ne acoperise deja urmele făcute iar ceaţa nu ne lăsa să vedem mai mult de 10 m în faţă.
Pe pârtie era neaşteptat de multă lume iar la teleschi şi telegondolă cozile erau pe zeci de metri.
Coborâm la maşină cu telegondola şi admirăm din nou priveliştea ce se deschide în faţa noastră cu pădurea de conifere, lacul Vidra iar undeva în depărtare, după lac lanţul Munţilor Lotrului şi Cindrel.
Plecăm din această zonă hotărâţi să ne întoarcem cât mai curând posibil atunci când vremea va fi mai bună pentru a putea să ne bucurăm de frumuseţile oferite de peisajele înconjurătoare şi să continuăm traseele de creastă din Munţii Latoriţei până în Parâng şi Căpăţânii.
În acestă excursie au fost Camelia, Ema, Radu, Marian, Claudia şi Alex. Mulţumim domnului Tătăroiu care ne-a asigurat transportul în foarte bune condiţii.
Foarte frumos din partea voastra sa mergeti intr-o noua zona de schi din tara noastra, pacat ca nu a tinut vremea cu voi, si sincer vreau sa va felicit ca ati facut un articol despre acea zona sa afle cat mai multa lume despre ea. Spor in toate!
Da foarte tare au amenajat, nu iti vine sa crezi, felicitari pentru iesire, succes pe mai departe!!
foarte frumos, idee de vacanta de iarna!