Trebuie să recunosc, am plecat să spionăm primăvara! Cu trenul. Dar din tren nu spionezi multe, aşa că, era mai înţelept să coborâm, ceea ce am şi făcut, în halta Peştera, unde nici nu cobori bine, că te şi loveşti de indicatoare. Pe celălalt mal al Crişului Repede am pornit pe PR (circuitul versantului stâng), iar după 100 m, ne-am oprit în locul unde nişte apă se aruncă nebună în Criş: Cascada Vadul Crişului, o frumoasă, care la cădere se împrăşite într-un albastru clar, pierdut apoi în verdele Crişului.
Nu departe se deschide peştera Vadul Crişului, desenată în adâncul muntelui cu forme ce-ţi ameţesc privirea (şi nu din cauza datului cu capul). După mai bine de o oră prin arterele peşterii de-a lungul aceleiaşi ape a cărei aruncare nebună am admirat-o mai devreme, am ieşit la lumina zilei, fermecaţi. De aici PR duce mai departe spre peştera Caprei, trecând apoi prin portalul natural Poarta Sărutului , şi urcând prin pădure. Pe alocuri ne-au invitat înăuntru cele trei peşteri ale Devenţului.
Alunecarea prin frunzele unde, bocancii îngreunaţi de noroi, câte un copac îngălbenit şi îngrămădit devreme de flori, câte o pasăre ce înşiră notele plăcute ale cântecului ei prin pădure, toate ne însoţesc pe potecă până în creastă, unde admirăm Stâncile Epiccopului. De aici Crişul în amonte pare ca o linie verde, ondulată, ce desparte două tărâmuri de cenuşiu şi brun. Urcăm apoi pe Dealul Ceretului şi ne continuăm drumul, în depărtări. Circuitul se încheie pe malul înalt, din păcate garnisit cu gunoaie.
Noi mergem mai departe, urmând calea ferată, iar pentru o porţiune şi PA pe calea căruia ni se deschid Peştera cu Apă, Peştera Casa Zmeului şi Peştera Podireului II. 4 km mai târziu, cu fireasca oprire la barajul Vadul Crişului, ajungem în staţia Vadul Crişului hm de unde trenul ne aduce înapoi în “civilizaţie”. Iar în ce priveşte primăvara, timidă îşi arată ochii, între albul iernii şi culoarea vie a brânduşelor, între albul spălat ce aleargră acum spre înălţimi şi trena întinsă a frunzelor căzute din care iese pândind câte o floare. Le-aş ţine pe amândouă, dar pentru fiecare este un timp. Iar acum e vremea primăverii!