Munţii Rila, Bulgaria 07-12 Martie

         Munţii Rila sunt cosideraţi ca fiind cel mai bun loc pentru drumeţii alpine în Bulgaria, deoarece oferă o reţea largă şi o varietate de trasee montane pe diferite nivele de dificultate, de la cel mai înalt vârf din Peninsula Balcanică (Musala, 2925 m), la abundenţa de lacuri glaciare (peste 200). Are unul dintre cele mai mare parcuri din Europa:RilaNational Park.

         Ideia de a merge în aceşti munţi a venit prin decembrie, am cautat persoane şi detalii despre zonă şi am stabilit plecarea, dar pe ultima sută de metrii o persoană se retrage din tură şi ne schimbăm radical planul de plecare. Plecăm din Cluj echipa de bază: Jhonny, Anca şi Alex până la Bucureşti şi de acolo ne întâlnim cu domnul Steli şi pornim aventura. Părăsim ţara pe la punctul de trecere vamală Ruse şi ne continuăm drumul spre Sofia, unde ratăcim vreo 30 de minute din cauza GPS-ului şi apoi o luăm spre Samokov, unde facem o pauză şi oprim pe la un magazin, de acolo mai avem puţin şi ajungem la Borovets,

       Luăm telegondola de la Yastrebetz (1315m) pâna la 2369 m. Ne minunăm de infrastructura turistică bine dezvoltată,  apoi urmează o coborâre de vreo 300 de m diferenţă de nivel pe pârtiile de schi,

        Urcăm spre cabana Musala (2389 m), unde aveam rezervare (Îi mulţumim D-l Ilie din Bulgaria), acolo gasim totul închis şi un clopot la care am sunat până ne-am plictisit, după care m-am urcat pe acoperiş şi am bătut în tablă, aşa ne-am făcut auziţi. Cabanierul a iesit afară si ne-a primit cu braţele deschise, cu căldură în camere şi binevoitor (M-aş bucura să văd atitudinea asta şi la cabanierii de la Genţiana). În 9 martie ne trezim bine dispuşi, o vreme minunată, mâncăm rapid şi pornim în traseu, ţinta noastră fiind vârful Musala (2925 m).

       Traseul extraordinar de frumos şi foarte bine marcat, urcăm lejer cu poveşti şi glume, cu pauze lungi şi dese. După ceva timp de mers ajungem la refugiul Everest (2720 m) unde facem o pauză şi o sumedenie de fotografii. Pornim spre vârf,  un urcuş mai lung şi susţinut şi hopa (Câta vârful) ajungem pe vârful Musala de 2925 m, vremea se strică rapid dar e imposibil să ne oprim din făcut poze.

       Pe vârf este o staţie meteo cu doua anexe şi doua persoane care au fost foarte primitoare, ne-au invitat înăuntru şi ne-au făcut poze. La intrarea în staţia meteo erau făcute trepte în zăpadă , un  adevărat tunel de zăpadă. Zăbovim o oră acolo, mâncăm şi apoi se limpăzeşte vremea, fugim la o nouă serie de poze dar rapid vine şi ceaţa.

        Mai zăbovim puţin şi apoi începem să coborâm, ajungem destul de rapid la refugiul Everest prilej de bucurie cu gânduri de distracţie, scoatem din rucsaci două pungi şi ne dăm pe fese cu pungile, ne distrăm, facem ceva filmuleţe iar din refugiu iese un om care ne fotografia (nu cred că a mai văzut nebuni să se de-a cu punga la 2720 m alt.). Ajungem la cabană, ne relaxăm, ne uităm la TV, pe Discovery Channel şi la emisiunea ”Bulgaria are talente” . Următoarea zi vremea a fost foarte urâtă cu ninsori şi ceaţă densă, de la staţia meteo se anunţă vreme urâtă până luni, acest lucru ne face să coborâm şi ne oprim în Borovets la cumpărături şi la o masă tradiţională bulgărească.

        Pornim spre Sofia cu gândul de a vizita cât mai multe obiective, printre care următoarele: Catedrala Sf. Alexander Nevsky, Basilica of Hagia, Biserica Rusească Sf. Nicolae, Galeria Naţională de Artă, Sinagoga Centrală din Sofia, Biserica Hagia Nedelja, Teatrul Naţional Ivan Vazov, Piaţa Centrală-Hali, Muzeul Naţional de Istorie Naturală, Muzeul Naţional Militar, Moscheia Banya Bashi, Monumentul Tătarului Eliberator, Clubul Militar Central, Biserica Sf. Sofia, Biserica Sf. Petka al Selarilor, Biserica Sf. Gheorghe, Adunarea Naţională a Bulgariei.

        Între timp ce tot vizitam noi, zărim o nuntă care făceau poze pentru album, hop şi noi între ei ca să aibă noroc în căsnicie!!

        După vizitarea tuturor obiectivelor de mai sus am pornit spre Bucureşti, scăpăm cu puţin noroc şi de un radar bulgăresc şi târziu în noapte ajungem în capitală care pot să zic ca e sub cea din Bulgaria cu mult. Spre Cluj nu avem autocar decât dimineaţă iar Anca decide să îl deranjăm pe domnul Petrică să rămânem până dimineaţă, ne primeşte cu braţele deschise şi îi mulţumim pe această cale dânsului şi prietenei lui(Ne scuzaţi de deranj!!). Dimineaţă pornim, drumul lung şi anevoios dar ne bucurăm şi admirăm minunata vale a Oltului. Ajungem acasă cu amintiri minunate şi cu gânduri de ducă, In această aventură au participat : Opriş Ionuţ (Jhonny), Anca Ardelean, Steli Dimcea, Alex Pop (Mosu)