La începutul lunii ianuarie am decis să facem o tură în Retezat, am chemat mai multe persoane care au spus că se mai gândesc, şi aşa de mult timp s-au gândit încât nici in ziua de azi nu am primit un raspuns. Luni, 17 ianuarie, Pop Alexandru si Dansorean Călin zis Mesteru’ am luat trenul, microbusul şi aşa-zisul autocar, la ora 15:00 ajungem în satul Nucşoara, de acolo o luăm agale spre munte şi după circa o jumătate de oră de mers ne întâlnim cu un câine mare de lup, frumos care trăgea după el un lanţ de vreo 5 m.
În jurul orei 17 ajungem la Cabana Carnic unde facem o pauză de masă şi de echipare. Am pornit spre refugiu şi între timp s-a lăsat întunericul şi şi-a făcut apariţia o lună plină care lumina foarte bine şi care ne-a fost de mare ajutor, iar marcajul fosforescent ne-a arătat rapid poteca, iar după 3 ore de mers în sfârşit ajungem la refugiul Genţiana. Ne-am gătit o supă fierbinte şi rapid la somn in jur de ora 20:30 deja dormeam pe rupte, chiar a zis Mesteru’ că de mult nu a mai dormit la această oră.
18 ianuarie, ne trezim dimineaţă mâncăm rapid, pregătim bagajul, ţinta noastră erau vârfurile Peleaga 2509 m alt. si vârful Păpuşa 2504 m alt. O vreme superbă şi în jur de ora 9 pornim de la refugiu, după o oră de mers întalnim Lacul Pietrele(1990), încă peste o oră ajungem în Curmătura Bucurei, Acolo facem o pauză în care admirăm priveliştea şi bineînţeles şedinţa foto. Pornim pe creasta însorită şi înzăpezită şi după circa două ore de mers nu mai avem marcaj, mai mergem puţin şi apoi facem o pauză de masă. Pornim şi după circa 40 de minute ajungem pe Vârful Peleaga noi 3, subsemnatul, mesteru’ si câinele care nu s-a lăsat de noi. Ne bucurăm de privelişte facem câteva poze şi ne uităm la ceas arăta ora 14 şi câteva minute, ne sfătuim şi alegem să ne întoarcem spre refugiu că nu mai e timp să mergem şi pe vârful Păpusa.
La întoarcere facem în jur de 2 ore şi 20 de minute mult mai puţin decât ne-am fi aşteptat. Ajunşi la refugiu mâncăm ceva mai vorbim şi apoi ne punem la somn.
19 ianuarie ne trezim destul de greu şi obosiţi, şi ne consultăm ce tură să facem azi, dar un telefon, doua ne încurcă planurile şi în jur de ora 11 pornim spre casă. După o oră şi ceva de coborât ajungem la minunata Cascadă Lolaia, ne bucurăm de splendoarea ei şi după 10 minute o luăm la vale. Seara târziu ajungem obosiţi acasă dar foarte bucuroşi şi împliniţi că într-un timp atât de scurt am văzut atâtea lucruri minunate din frumuseţea munţilor noştrii. Vă mulţumim şi vă aşteptăm la ture alături de noi.
Superbe poze, superba vreme, da ce nebuni sa duceti cainele pe varful Peleaga. Bravo si felicitari