PERPEDES ~ Ediția 39 ~ 31-2 Iunie

         Să începem cu începutul! Ne-am dus să luăm ceapă verde și după ce am rezolvat treaba în piață apare postarea celor de la Albamont: Nevoie de cizme !!! No, păi era frumos să nu ajungem și în Dedeman!?

       Cizme bifat! Plecăm spre Cheile Vălișoarei să ne bucurăm de natură si multă,multă și nu vă mint, multă, multă ploaie. Derulăm pe repede înainte și ajungem în locul care se dorea a fi parcarea amenajată pentru participanți. Noroc că erau o duzină de oameni în parcare, la ce noroi era am parcat doar împins.

          Până aici nu-i rău, o luăm încet la deal cu speranța că în tabără ne așteaptă și oamenii cu o slană, o țuică..pâine cu sare, ceapă (da nu ne-o așteptat). Eram pregătiți să dăm o stea dar s-au mobilizat rapid și ne-am bucurat de un adevărat “festin” culinar cu garnitura de văi, munți, ape și oameni faini. În primă fază am urcat 8 oameni in tabără și am rămas surpins că am fost recunoscuți instant (cred ca am fost trădați de unu care nu avea o bere în mână). Facem corturile, ne salutăm cu prieteni dragi de prin toată țara si necontenit ne punem pe citit. Soarele a lasat locul celuilalt străjer iar noi în cinstea lui ne așezăm la focul de tabără. Dacian, Ana + bebe inside, Daciana, Marcel, Cristi și Roxana la prima participare se declară foarte impresionați de ce înseamnă să ieși din zona de confort și avem promisiunea că o să revină ori de câte ori le permite timpul. Alice, Rostașu, Zoly si Tibi fericiți și ei că mai bifează încă o noapte de pomină alături de prieteni și munți. Ușor se aude o chitară iar mai târziu ne retragem spre corturi pentru că se contureaza un somn atât de bun. Era doar doua noaptea, Zoly, Rostaș si Tibi acompaniți de alți cațiva străjeri, mai stau să deguste o bere.

          Somn tată! Somn scurt! Ne trezim, afară plouă cu găleata #laPerpedesNUploua. Ieșim cu greu din cort, bem o gură de cafea și hotărâm împreună cu : Zoly, Rostaș, Marcel și Tibi să plecăm în trasel de 14 km pregătit de organizatori. Plouă cu găleata dar nu ne lăsăm, ieșim cu greu la deal dar ne bucurăm de fiecare picatură de ploaie „Apa înseamnă viață”. După ce parcurgem cam jumătate din traseu, hotărâm ca este timpul sa îmbucăm ceva, că de citit har Domnului de la primele ore.

          Continuând traseul, ajungem la castelul din Cheile Vălișoarei, fiind părăsiți de Zoly și Rostaș. Din ce am înțeles se certau cu unu’ Tuborg, eu (Tibi) cu Marcel nu ne-am băgat și am continuat traseul. Proba teoretică am hotărât să o facem în tabără pentru a nu uda foile iar din cauza condițiilor meteo, proba de alpinism a fost anulată.

          Am vrut să sărim peste acest detaliu dar tradiționalul noroi pe ultima coborâre nu lipsește nici anul acesta, MIRIFIC.

          Încet dar sigur ajungem pe drumul care ne readuce în tabără, pământ roșu fiind, anvelopele erau pline de noroi până-n …

          Ajunși în tabără, felicităm organizatorii pentru acest minunat traseu și promitem că mai venim, de ce tot venim nu știu!? Oare ne place să ne drogăm cu natură?

          Facem un fel de duș și trecem să completăm foaia cu codurile de la punctele fără arbitru si răspunsurile la proba teoretică DAR se putea să nu facem noi ceva? Am completat doua foi, una la început și cealaltă la sfârșit și normal ca nu le-am dat amândouă. (Și zice lumea că dacă citești, ești deștept).

          Predăm încrezători foaia și pelcăm cu Marcel spre proba de orientare unde, folosindu-ne de busola organizatoriilor, luăm un veritabil loc 11 din 8. No, vorba lui Alex (dl. Președinte) “NO, nu-i bai, mergem înainte că înainte o fost mai bine”.

          Într-un târziu după ce eram lihniți de foame, servim mult prea minunați VIRȘLII, pentru cine nu știe, virșlii sunt un fel de MENIUL ZILEI pentru ALBAMONT (mai avem și de anul trecut).

          Ne așezăm la focul de tabără și încet deschidem proba de cultural dupa proverbul “cei dintâi vor fi cei din urmă”, așa era oare?

          Ne bucurăm de momentele frumoase și încet lăsăm doar chitara să se aduă, ceva frumos ce-ți mângâie sufletul. Câțiva dintre noi stăm la foc până ce se crapă de ziuă.

          Ne trezim, participăm la festivitatea de premiere grăbiți să ajugem în parcare printre primii pentru a putea împărții invitațiile pentru trofeul nostru. Ieșirea din parcare a fost o adevărată aventură, dar a fost frumos.

          Plecând spre casă regretăm că a fost prea puțin doar un weekend și plănuim următoarea escapada în natură.


Distribuie mai departe ...

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*