PerPedes ediția a 36-a

          Cu ocazia celei de-a 36-a ediții PerPedes, ne-am strâns în minunata zi de vineri, 6 mai, în Tecșești, un sătuc izolat de lume din Trascău, județul Alba, pentru a petrece câteva zile de neuitat. Uite așa am pornit la drum, alături de Alexandra și Eugen, crezând că GPS-ul, prietenul nostru în multe călătorii, ne va duce și de această dată în timp cât mai util și sigur la destinație, ca să descoperim că am ales drumul mai puțin practicabil, astfel fiind nevoiți să ne întoarcem pe un alt drum la fel de “amenajat”. Cam așa a început peripeția din acest weekend, cu câteva gânduri de pomină pentru organizatori. La finalul acestui drum, ajungem să înțelegem decizia celor de la Albamont de a alegea ceastă locație, fiind una care nu este ideală pentru orice mașină,dar care pentru a ne incânta privirea este mai mult decât plăcută, parcă fiind ruptă dintr-o poveste.

          Odată ajunși, ne instalăm cortul și iesim la focul de tabără pentru a ne bucura de cerul senin și înstelat, de muzica folk și de compania oamenilor frumoși din jurul nostru. Petrecem până spre dimineață,  aproape pierzând noțiunea timpului. Ne trezim sâmbătă dimineață, încărcați cu voie bună și plini de energie pentru a descoperi că vremea nu ține cu noi, chiar de la începutul traseului urându-ne drum bun printr-o ploaie pe măsură. Plouați, ne continuăm drumul, însă nu demoralizați, ba chiar din contră, cu zâmbete și râsete pe tot parcusul zilei. Relieful este unul cu o infatisare aparte, datorită rocilor dure predominante înTrascău, astfel că la proba de cățărat, puțini au fost cei care au reușit parcurgerea integrală a traseului. Noi am fost mai norocoși și datorită faptului că l-am avut pe Cristi în echipă, care a adus locul 1 la această probă, fapt pentru care vrem să îi mulțumim.  Mergem mai departe la proba de cultură generală, pe care o găsim undeva la capătul unei poteci prin padure. Astfel, la finalul urcării susținute, descoperim o minunată și superbă poiană cu narcise, (Poiana cu narcise de la Tecșești) care ne îmbie cu mireasmă ireală, totul fiind de vis. Îi găsim pe cei de la Albamont înghețați și nerabdători să ajungă toată lumea, astfel încât le oferim horincă pentru a se încălzi puțin. Fiind o zi în care ba ploua,ba nu, ba era cald, ba  frig, horinca a fost cea care în mod cert nu ne-a dezamăgit.  După îndeplinirea acestei probe (cei de la Albamont nu se satură de aceleași întrebări), ne îndreptăm pe la liziera pădurii înspre următoarea probă. Unii mai voinici decât alții, mergem înainte până când realizăm că o parte din grupe erau de nevăzut, astfel că nu ne-a mai rămas decât să îi așteptăm, dar degeaba. Uitea așa noi, cei “independenți cu drumul nostru” ajungem prin grădinile oamenilor, de unde în sfârșit zărim corturile.Destul de obosiți, decidem să ne îndreptăm înspre ele, sperând, dar în același timp și fiind siguri că ceilalți vor găsi drumul (Deoarce la organizatori le-a fost lene să mai marcheze zona de final și cum pentru două echipe aveam doar o vedere cu zona, a luat-o fiecare pe unde a putut). Cu gândul la plăcintele pe care speram să le înfulecăm, înaintăm cu pași repezi, vorba aceea: ”La plăcinte înainte, la război înapoi!”.

          Ajunși aproape în tabară, intâmpinăm și proba de orientare, unde îl lăsam pe Florin să își facă de cap. Plouați și plini de noroi, aflăm că plăcintele nu sunt gata, așa că fiecare își găsește drumul înspre cort pentru puțină odihnă. După un binemeritat somn, ne trezim și avem parte de o altă surpriză (plăcută), și anume, că plăcintele s-au terminat deja și nu numai , ci și faimoșii Virșlii cu muștar. Tihniți, ne așezăm la foc și bem un pahar de vin. Proba culturală se apropie, iar Alex nu a găsit nici măcar o fată care să îl ajute la punerea în practică a unei scenete, motiv pentru care eu am fost desemnată să scriu acest articol, refuzând să  “mă fac de mândră minune”.  Așadar și prin urmare, Alex a recitat o scurtă, dar frumoasă poezie, iar Simi, alături de Igor ne-au încântat auzul cu minunatele lor glasuri. Duminică dimineața ne trezim mai greu, după un weekend pe măsură și începem să strângem corturile, destul de grăbiți,  pentru că ploaia ne amenința din nou. Gata de plecare, așteptăm să aflăm cine va lua locul 1, dar aparent organizatorii pur și simplu nu s-au grăbit deloc. Într-un final, aflăm și câștigătorii acestei ediții, pe care vrem să îi felicităm, nimeni alții decât Trascău Corp, ei fiind pentru a 10-a oară deținătorii acestui trofeu, iar noi ocupând locul 2 în această ediție. După aflarea rezultatelor, toată lumea este grăbită mai mult sau mai puțin pentru a se întoarce la viața cotidiană  sau pentru că au drum lung până acasă, dar nu înainte de a ne opri la o ciorbă de burtă delicioasă la frumosul restaurant Transilvania Casă și masă.

          În această superbă aventură s-au implicat multe persoane, care, împreună, au reușit să își unească forțele pentru a crea o echipă unită . Țin să menționez că echipa mea, formată din Sim Adriana, Igor, Mutu, Teodora, Todea Denisa, Alexandra, Raluca, Jhonny, Eugen, Florin, Cristian și Alexandru, a dat dovadă de spirit de echipa, reușind în același timp să se și distreze pe cinste, fapt pentru care țin să îi felicit pentru această reușită.

          Articol scris de Todea Denisa.

          Mulțumim pentru poze : Todea Denisa, CTM Someșul.