Mărţişorul Alb

                  Am propus o tură la Scăriţa Belioara deoarece ştiam că acolo putem găsi vestitorii primăverii, acele câmpuri cu sute şi mii de ghiocei şi alte minunăţii ale naturii. Întrucât lumea nu s-a înghesuit deloc, iar eu nu vroiam să renunţ la ieşire, ce era să aleg?… Mă  îndrept spre minunata vale a Arieşului, încă intrebandu-mă pe ce potecă s-o apuc…. Îmi vine în minte un traseu nemarcat şi neexplorat de către mine: pădurea Merilor Mici. Ştiu că pădurile au pregătit deja semne timide ale primăverii ca pe nişte mărţişoare scumpe şi greu de găsit.

                Ajung în satul Rimetea, opresc la izvor şi văd frumuseţea Pietrii Secuiului acoperită de un strat considerabil de zăpadă. Recunosc că nu mă aşteptam să găsesc atâta zăpadă acum şi aici, cu atât mai mult cu cât fusesem cu o săptămână înainte şi nu era gram de alb. Nu mă pot abţine şi urc puţin spre piatră doar să o fotografiez. Merg mai departe şi ajung în satul Colţeşti unde mă apropiu de  Cetatea Trascăului. Stratul de zăpadă tot creşte şi nu prea se mai poate cu maşina. Încep urcarea spre cetate, iar în jur totul se află cernut de pudră alba. Mai admir puţin frumoasa Piatră a Secuiului care de aici pare tot mai ademenitoare. Pe măsură ce urc se vede şi splendida Ardaşcheia, iar hăt, în zare, se văd Cheile Vălişoarei. Intru în padure, iar de aici se accentuează urcarea. Văd în departare o cumătră vulpe care explorează natura în vederea procurării hranei. Încerc să o fotografiez da’ mno, nu bate zoom-ul până acolo. Poteca este destul de vizibilă dar şi zăpada este consistenta, în jur de 20 cm.

                La un moment dat nu se mai vede poteca sau o pierd fără ştire. Ţin creasta matematică care se arăta destul de abruptă pentru o zonă de pădure. Pe când să ies în creastă gasesc o intrare spre o peşteră din care vine caldură şi miros de animal; o fi casa lui moş Martin?.. La intrare s-a topit zăpada şi acolo am contact cu primii vestitori ai primăverii: câţiva ghiocei firavi care au câştigat lupta cu zăpada. Ajung în creasta pădurii la altitudinea de 1150 m. Destul de frumos pentru o plimbărică prin grădină! Merg pe creastă apoi fac brusc la dreapta care după o coborâre mă scoate direct în drum şi în marcajul bandă roşie. Pe drum mă salută un frumos exemplar de căprior care işi etalează măreţele corniţe. Încerc să îl fotografiez în speranţa că-mi va ieşi ceva.

                În restul drumului nu a fost nimic ieşit din comun în afara exploatării de lemn şi a potecii stricate de tafuri care trag neîncetat padurea tot mai departe de unde-i e locul. Păcat că nu ştim să preţuim frumuseţea acestor locuri şi în loc să le protejăm, le distrugem. Dar am ramas cu acest mărţisor în piept, nu prins cu acul cum îl poartă lumea, ci prins în inima şi în bucuria ce mi-a dat-o această frumoasă zi de martie.

                La Mulţi Ani tuturor femeilor! Mărţişoare albe sau colorate să vă bucure ca pe nişte ghiocei ce-au învins iarna!

Distribuie mai departe ...

6 Comments

  1. Ce martisor frumos! multumim pentru urare! O primavara frumoasa si tie si ma bucur sa vad astfel de martisoare speciale pe site-ul CTM.

  2. Mulțumim frumos pentru acest mesaj plin de bucurie, frumusete si natura. O primăvara plina de împliniri iti doresc si tie:)

  3. Natura ne poate oferii cele mai frumoase martisoare si intradevar, cum ai spus si tu, nu cele prinse cu acul.Ma bucur ca acest inceput de primavara a fost unul deosebit, atat pentru tine cat si pentru CTM. Multumim pentru urare si o primavara frumoasa in continuare.

Comments are closed.