Facem pregătirile pentru această tură echipa fiind formată din : Jhonny, Anca, Alex si Zsolt, traseul ales îl ştiam, îl mai făcusem vara şi acuma urma să mergem iarna. Mai căutăm ceva informaţii pe net când în seara de 30 ianuarie vedem avertizarea salvamontiştilor că e risc de avalansă şi să nu ne aventurăm.
În 31 ianuarie dimineaţă în jurul orei 4 plec înpreună cu Jhonny spre Baia-Mare unde ne întâlnim cu Anca şi plecăm spre Cavnic.Ajungem în Cavnic la ora 8, unde ne întâlnim cu Zsolt şi plecăm spre pârtia de schi de la icoana. În jurul orei 9 intrăm pe drumul forestier, pregătiţi şi echipaţi corespunzător, temperatura era de -16 grade şi zăpada era de un metru la intrare pe drum.
Vremea a ţinut cu noi, a ieşit soarele şi s-a mai încălzit puţin, dar mai şi sufla vântul în rafale şi atunci mai îngheţau hainele pe noi.Am urcat pe drumul forestier circa o ora şi ceva şi apoi la o curbă spre stânga am urcat drept şi apoi am ieşit din nou în drum, am mai urcat puţin şi apoi am ajuns în potecă de creastă care era marcată cu bandă roşie, de acolo am început urcarea, se zăreau cei Trei Apostoli, pe primul îl ocolim prin stânga lui şi apoi urcăm pe el, facem o pauză scurtă, scoatem pioleţii şi pornim spre următorii doi apostoli, urcarea fiind puţin mai dificilă pe al-doilea, dar ultimul fiind puţin mai lejer la urcare dar făcându-ne ceva probleme la coborâre, de sus avem o privelişte minunată asupra oraşelor Cavnic şi Baia-Mare dar spre încântarea noastră se vedeau munţii Rodnei şi Ţibleşului iar pe creastă se zăreau vârful Gutâiul Doamnei(1443 m) şi Creasta Cocoşului(1200 m).
Până la vârf bălăurim printre jnepeni şi zăpadă mare şi pufoasă, dar până la urmă o scoatem la capăt trecem de vârf şi facem pauza de masă. Pornim mai departe spre Creasta Cocoşului unde prindem apusul, şi apoi începem coborârea care era puţin periculoasă din cauză ca era zăpada mare şi pufoasă şi riscul de avalansă era mare, scapăm de porţiunea periculoasă, ne oprim la panou să facem o poza şi mergem mai departe. În jurul orei 20 ajungem la Hanul Pintea în pasul Gutâi(987 m), de acolo prindem rapid o maşină spre Baia-Mare. Incheiem această tură minunată, binecuvântată şi deosebită de frumoasă dar foarte lungă şi nu avem cuvinte sa îi mulţumim lui D-zeu pentru tot ce a făcut pentru noi.