Dimineaţa zilei de 18 septembrie ne-a prins pe o parte din membri clubului, Ionuţ , Miţă şi Bianca, pe drum , în frumosul Matiz verde(zis Furia Verde) admirănd răsăritul şi început unei noi zile al cărui scop final era Creasta Cocoşului (1200m) , din rezervaţia cu acelaşi nume înfiinţată in 1954. După o călătorie cu maşina pe drumurile pline de gropi ale Sălajului şi Maramureşului , adevărata distracţie a început de la Hanul Pintea , de unde am pornit pe jos spre Creastă , natura deschizându-şi porţile în faţa noastră şi oferindu-ne adevărate frumuseţi , de la flori la şerpi mici şi broscuţe. Traseul a durat 2 ore, timp în care ne-am bucurat atât de răcoarea pădurii cât şi de căldura soarelui , având posibilitatea de a afla foarte multe informaţii despre rezervaţie. După ce am ajuns pe Creasta şi am luat prânzul, ne-am încumetat sa o şi escaladam , Ionuţ fiind cel mai curajos.
Am avut plăcerea de a-i revedea pe cei din Clubul de Turism Montan Pietrele Şoimului, din Cavnic care s-au oferit să ne însoţească până pe vârful Gutin (1443 m), de unde am putut admira Depresiunea Maramureşului şi Gutinul Doamnei
Am fost foarte suprinşi să vedem caţi “fani” are Creasta , de la copilaşi în scutece până la caţeii care făceau furori printre turişti. De asemenea jnepenii ne-au atras atenţia , încercând parcă să oprescă înaintarea noastră cărările de munte. Vremea a ţinut cu noi şi astfel am reuşit să vedem frumuseţea ce se ascunde în Munţii Maramureşului , de la Pietrosul Rodnei si Ineu pana la Igniş.
După câteva ore petrecute în compania munţilor , am decis să ne întoarcem , urmând acelaşi traseu , dar de data aceasta am fost însoţiţi şi de o cateluşă până la Hanul Pintea.
Dorind să mai prelungim frumuseţea zilei , am decis să trecem şi prin staţiunea Mogoşa (731 m ) pentru a ne admira chipurile în apa limpede a lacului Bodi unde în cele din urmă ne-a prins şi asfinţitul…
În drum spre casă am realizat că suntem mai bogaţi cu câţiva kilometri dar mai ales cu minunatele privelişti care vor rămâne pururea înfaşurate in pixeli. Sperăm ca timpul să ne mai poarte paşii în această direcţie.