De data aceasta ne-au chemat spre ei munţii zonelor noastre, munţii Rodnei. Vineri, am părăsit Baia Mare într-un autocar spre direcţia Borşa, însoţiţi fiind tot drumul de o ploaie nemiloasă. Ajunşi la ora 17, ne-am început urcuşul de 4 ore.
Sâmbătă dimineaţă am plecat de la cabană, ţintind spre Vf.Pietrosul- 2303 m alt. Am urcat prin ceaţa densă, iar ploaia, din nou, ne-a ajuns din urmă, schimbâdu-şi în cele din urmă faţa…in lapoviţă. Urcând deja de o oră şi jumătate, ni s-a arătat vârful, bătut de ploaie şi vânt. Ne-am bucurat de înălţimea lui doar 15 minute şi am început coborârea, iar odată cu ea şi ploaia s-a transformat din nou, de data aceasta în zăpadă. Ajunşi la cabană, uzi la picioare şi plini de frig, am făcut un ceai fierbinte şi o supă instant „ca la mama acasă”. Spre seară ne-a ţinut ocupaţi un joc de table şi o poveste despre vremurile bune.
Duminică am pornit spre Borşa cu picioarele ude, iar pe drum ne-au prins două serii de ploaie şi după circa 2 ore am ajuns, am poposit în staţia de bus unde am oferit trecătorilor o partidă de striptease întrucât eram ud şi am fost nevoit să ma schimb. Îmi cer scuze pe această cale trecătorilor cărora le-am stârnit curiozitatea şi/sau indignarea.
Ajunşi acasă facem o analiză a turei, ne declarăm mulţumiţi şi spunem cu tot sufletul „la munte nu există vreme proastă, doar turişti neechipaţi corespunzător”. În această tură au fost: Pop Alexandru (Moşu) şi Ardelean Anca căreia îi mulţumesc pe această cale că a acceptat invitaţia de a mă însoţi în această tură.