Vineri, cam pe la ora 12 am plecat spre Lacul Bâlea, am ajuns pe la ora 17 unde am lăsat maşina, ne-am luat rucsacii şi am plecat spre Lacul Călţun.Urcuşul a fost agale dar care ne-a făcut să ne încântăm ochii şi sufletul de splendoarea munţilor şi de culorile vii ale florilor, pe drum am întâlnit şi câteva capre negre. După 2 ore şi ceva şi un urcuş mai susţinut ajungem pe vârful Lăiţel (2390 m). În jurul orei 20 am ajuns la Lacul Călţun (2135 m),am instalat corturile,ne-am descurcat bine chiar şi în ciuda faptului că bătea vântul foarte tare. Seara ne-am petrecut-o stând la o poveste toţi trei, planificând traseul pentru ziua următoare care nu se anunţă unul deloc uşor.
Ne-am trezit foarte de dimineaţă, cam pe la ora 3, nemaiputând dormii , datorită nerăbdării de a pleca cât mai repede in tură, şi din cauza vântului care parcă dorea să ne ducă cortul. Cam pe la ora 7 am plecat spre Vf. Negoiu 2535 m alt, jos la Lacul Călţun era ceaţă, dar după ce am trecut de lac, s-a luminat, pe traseu am întâlnit capre negre, care spre uimirea noastră nu s-au speriat de noi, din nou am fost uimiţi şi impresionaţi de frumuseţea munţilor. Am mers o oră şi am ajuns la aşa zisa Strungă a Dracului. Este o strungă foarte spectaculoasă, dar dacă eşti atent şi urci cu grijă nu are ce să se întâmple, nimic rău(sunt lanţuri de care să te ţii până sus) Pentru siguranţa lui Flo am decis alături de Jhonny să aducem semicoarda şi hamurile să ne legăm. După ce am urcat Strunga Dracului am mai făcut 20 minute până pe Vf. Negoiu(2535 m), unde am întâlnit 2 marmote.
De sus e o privelişte foarte frumoasă, am stat cam o jumătate de oră sau chiar mai bine şi apoi am plecat spre vârful Lespezi si Călţun. Am coborât foarte mult până am dat de un marcaj pe bandă albastră care de fapt ducea în Şaua Lespezilor şi nici de cum pe unul dintre cele două vârfuri, am urcat vreo 2 ore şi apoi am pierdut marcajul, l-am căutat vreo 15 minute şi apoi ne-am dat seama că marcajul o ia în partea opusă unde vrem să mergem noi, Flo se opreşte că nu mai poate îi este rău şi decide să ne aştepte acolo până ne întoarcem noi. Mă sfătuiesc cu Jony şi decidem să facem lucruri din categoria „nu faceţi ca noi” părăsim marcajul şi urcăm pe o creastă şi apoi pe o curbă de nivel care ne scoate în creastă, de acolo mai mergem circa 15 minute alergate şi ajungem pe vârful Lespezi (2517 m), facem câteva poze şi începe să se întunece se apropie un nor mare de noi care ne face să renunţăm a mai merge pe vârful Călţun, începem coborârea în alergare de frica, că ce o să facă Flo acolo singură, după circa 25 de minute de alergat o vedem pe Flo care spre uimirea noastră a coborât în poteca principală, a trecut de porţiunea periculoasă(felicitări Flo). Spre seară am ajuns din nou la lac unde am mâncat câteva supe calde şi am mai ieşit la o tură scurtă în zonă, alături de Jony, că Flo era cazută la datorie.
Duminică dimineaţa ne trezim cam greoi obosiţi şi începem să adunăm tabăra să ne mutăm la lacul Capra. Plecăm, şi pe drum mai întâlnim înca 3 capre, apoi suntem surprinşi pe creastă de o ploaie cu gheaţă, tunete şi flulgere. Am mai mers încă ceva timp prin ploaie, nori şi până la urmă s-a lăsat o ceaţă groasă, pe urmă am mai avut un urcuş susţinut şi am ajuns pe vârful Iezerul Caprei (2417 m), a urmat o coborâre şi ajungem în şaua caprei, acolo stăm mai mult timp la o poveste şi la o hotărâre decisivă, deoarece unii dintre noi doreau sa se întoarcă acasă, hotărâm după lungi dezbateri zgomotoase să mergem pe vârful Vânătoarea Lui Buteanu (2507 m) şi apoi să pornim spre casă.
Am plecat spre ţinta noastră şi după vreo 45 de minute ajungem pe vârf, facem câteva poze şi începem coborârea spre maşină. Acolo ne întindem în parcare, ne punem să mâncăm şi fără să dorim atragem privirile tuturor. La întoarcere ne oprim puţin laSibiuşi apoi o întindem spre casă cu amintiri deosebit de minunate care nu se pot uita niciodată.
Îi mulţumim Lui D-zeu că a fost alături de noi în fiecare clipă .
“RESPECTĂ ŞI IUBEŞTE MUNTELE”