Cupa Creasta Cocoşului Ediţia a XXXI – a Izvoare

                 În formaţie de 4: Anca, Alex, Marius şi Ioan ne-am adunat numai bine s-o apucăm spre Cupa Crestei Cocoşului. Plecaţi din Cluj la orele amiezii şi cu oprire prin Baia Mare, am ajuns la înălţimile “Izvoarelor” pe când soarele se gândea că i se apropie vremea somnului. Tocmai la timp să ne luăm bineţea de slănină şi ţuiculiţa (cea de toate zilele), şi să avem destulă lumină să ne aşezăm corturile. De aici încolo, unele nu-i bine să se spună dar altele tare bine ne-au picat: ia cu gulyaş, ia cu o poveste, ia cu un păhărel de vin sau un cântec… până ne lasă puterile zilei, care cum.

 
Google has deprecated the Picasa API. Please consider switching over to Google Photos

                Sâmbătă dimineaţa cică se arată a fi concurs. Ne-am adunat oscioarele la o cafeluţă şi un mic dejun. Se făcu şi sedinţa tehnică, iar lumea a luat-o agale către Igniş. Noi, mai negrăbiţi (să ne tihneacă bine cafeaua, nu de alta) pornim mai târzior şi ne bucurăm de pădure şi de drumul uşor până pe vârf. Ba cu o poveste, ba cu nişte apă rece de izvor, ba cu o gustare. Pe vârf e încă toată lumea adunată când ajungem. Aşa că ne luăm şi noi testul de zonă, il dovedim şi mai poposim pe stânculiţele din împrejurimi, să vedem bine toate frumuseţile zonei şi să pândim barajul mai mult cu coada ochiului.
                Nu-mi amintesc mare lucru din întoarcerea noastră, nu fiindcă am fi băut pe vârf şampania bucuriei, dar tre’ să fi fost foarte dintr-o bucată, cam cum e la vale de cele mai multe ori. Apoi de aici, pentru trei dintre noi se uşurară treburile. L-am încălţat bine pe Alex şi l-am trimis să găsească oarece posturi la orientare. Între timp, am pus la vederea tuturor câteva poze mândre de prin munţii şi locuri pe unde ne-au mai purtat zilele pentru proba foto.
                Apoi la proba surpriză ne-am prăpădit de râs, nu de ne-îndemănarea altora, ci de priceperea lor. Pe când au început maţele să ne devină gălăgioase, le-am potolit cu nişte mămăliguţă bună cu de toate, ca la Maramureş. Şi cum orele repede se adună şi fac ziua gata, se înseră destul pentru proba de slide-show. Ne-am arătat şi noi show-rile noastre şi cam atâââât… din păcate. Căci se făcu ora plecării pentru noi, care mai aveam treburi pentru a doua zi. Aşa că am dat bineţe şi am lăsat în urmă proba de talente… Aveam drum destul până la Cluj în miez de noapte… să ne vedem şi la anu’, sănătoşi şi voioşi, cu multe poteci de munte călcate de paşii noştrii.

                 Articol scris de : Ardelean Anca.

Distribuie mai departe ...

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*