Vârful Kazbek – 5047 m, Munţi Caucaz – Georgia

Kazbek 2019

          Kazbek (georgiană ყაზბეგიrusă Казбек) este al treilea munte ca înălțime din Georgia și al optulea din masivul Caucaz. El este amplasat central între Marea Neagră și Marea Caspică fiind din punct de vedere geologic un vulcan stins. Muntele este acoperit de ghețari având altitudinea de 5047 m. După mitologia greacă, de pe muntele Kazbek a furat Prometeu focul zeilor, fiind pedepsit de aceștia.

          Planific această expediţie de ceva luni bune, am ales echipa şi apoi a început antrenamentele şi căutarea sponsorilor. Înainte de plecare cu o zi domnul Stelian are ceva probleme la muncă şi nu mai poate veni, rămânem 3 persoane, Manta Mihai (Cotana Mare), Cirebea Tiberiu (Cotana Mică), Pop Alexandru (Cotană).

          În data de 3 august pornesc pe drumul lung spre capitală, din Sibiu se alătură şi cotana mică, ca apoi târziu în noapte să ne întâlnim în aeroport cu cotana mare. Predăm bagajele şi aşteptăm să pornim în aventură, aterizăm în Tbilisi capital Georgiei. Aici suntem aşteptaţi de şoferul nostru, rapid schimbăm euro în Lari, cumpărăm cartelă locală (Magticom, această reţea are semnal pe munte), apoi continuăm traseul nostru spre orăşelul  Kazbegi – Stepantsminda 1700 m altitudine.

          4 August dimineaţă, suntem în Kazbegi – Stepantsminda,  este un oraș din regiunea Mtskheta-Mtianeti din nord-estul Georgiei. Istoric și etnografic, orașul face parte din provincia Khevi. Aici aşteptăm să se deschidă centrul de informare turistică, mâncăm ceva, savurăm o cafeluţă, apoi renunţăm la o parte mică de bagaje, ultimele cumpărături  şi luăm o maşină să ne ducă până la biserica Zminda Sameba (Sfânta Treime) – 2170 m. Aici suntem întămpinaţi de o ploaie măruntă şi vânt, instalăm rapid corturile şi ne adăpostim. Reuşim să ne odihnim un pic şi apoi se îmbunează vremea, mergem să vizităm mănăstirea, luăm apa şi ne apucăm de gătit. Între timp se instalează lângă noi 3 ruşi cu care înpărtăşim planurile noastre de a aborda vârful şi ei împart o lebeniţă uriaşă cu noi.

          5 August, ne trezim şi pregătim bagajele de ascensiune, încercăm să tratăm cu oamenii care deţineau cai pentru a transporta o parte din bagaje la tabăra superioară, dar prima dată băieţii măresc preţul ca să ne descurajeze când oferim cât au cerut au spus că nu mai au cai pentru azi, doar mâine. Aşa că cu 3 măgari putere pornim la deal cu mult bagaj, după vreo 2 ore şi ceva ajungem în şaua Arsha-2940 m, apoi coborâm un pic traversăm o vale care vine din gheţar pe un poduţ inprovizat şi decidem să campăm aici pe un platou 2990 m cu locuri de cort şi izvor. Ne hidratăm, mâncăm şi apoi pornim la plimbare până la baza gheţarului, apoi ne întoarcem la corturi.

          6 August, zărim minunatul vârf de pe veranda cortului, pregătiri, strângem tot şi pornim spre ultima tabără, ajungem rapid la gheţar, ne echipăm cu colţari şi tot urcăm, traversăm multe crevase fără nici un fel de probleme. Ajungem la ultima tabără 3691 m, unde este o fostă staţie meteo (Bethlemi Hut), aici găsim cu greu loc de cort, multă lume şi o groză de gunoaie, o groapă de mizerii foarte ruşinoasă pentru un munte aşa de frumos. Întrebăm la cabană de prognoza meteo pentru ziua următoare, dar avem noroc cu prietenii noştri ruşi care ne spun că mâine nu e vreme de vârf. Aflăm de staţia meteo a Polonezilor, că va ninge, aceştia fac voluntariat atât pe meteo cât şi salvare de pe munte(Bravo lor).

          7 August avem o surpriză, totul este alb şi încă ninge, apoi mai tarziu se lasă ceaţa creşte temperatura şi ninsoarea se transformă în lapoviţă şi ploaie. Am tot aşteptat să se facă vreme bună să putem urca până la următorul gheţar 4300 m, dar nu am avut noroc, toată ziua am stat la staţia meteo, ne-am hidratat corespunzător şi am pus stăpânire pe prizele de curent. Spre seară mâncăm şi pregătim rucsaci pentru vârf.

          8 August Summit Day – ne trezim la 1:45, frig afară, parcă nu am mai fi ieşit din sacul de dormit era tare cald şi bine…. dar până la urmă ne facem curaj şi la ora 2:30 plecăm spre vârf. De la cabană mergem pe o potecă bine definită şi un grohotiş, dar după numai 30 de minute pierdem poteca, apoi reuşim să zărim nişte frontale , ne luăm după ele, depăşim un grup numeros, 30-40 de persoane, apoi un alt grup 20-25 de persoane, şi ajungem la baza ultimului gheţar 4300 m, aici multă lume se echipa în  colţari şi se legau în coardă, reuşim să facem acestă operaţiune foarte repede şi plecăm mai departe, urcăm lin dar într-un ritm rapid, ajungem în şa la 4600 m aici toată lumea pauză, ceai, energizante şi toate cele. Apoi de aici în sus mare înbulzeală, grupuri multe care mergeau foarte încet, intrăm în depăşire apoi în triplare, şi apoi reuşim să fim din nou pe potecă şi ajungem în ultima şa, zărim vârful, aici era un vânt şi un frig de îţi îngheţau oasele. Plecăm spre vârf ultima pantă înclinaţie 60 de grade, o gheaţă casantă, în faţa noastă o echipă alunecă şi se opresc în piolet, dăm o mână de ajutor şi mergem mai departe, şi iată-ne ajunşi pe minunatul vârf Kazbek-5047 m, ora 8:50, calculăm 6 ore şi 20 de minute, e foarte bine zicem noi, admirăm foarte puţin peisajul deoarece se strică rapid vreme, facem poza de rigoare cu frumosul tricolor românesc şi decidem să o luăm la vale.

          Ne aşteaptă coborârea care de obicei e mai grea şi mai lungă dar totul e bine când se termină cu bine, la partea abrupt cu gheaţă e multă lume la urcare, stăm un pic la rând apoi decidem să coborâm prin dreapta faţă de unde am urcat, e binişor până când un kamikaze fără coardă şi colţari fără colţii frontali o ia la vale, apucă Mihai să sară din calea lui dar se agaţă în coarda noastră, noroc pentru el, şi noroc că nu ne-a accidentat cu colţarii, după această păţanie coborâm rapid la vale, mai depăşim echipe şi până în tabără nu am avut nici un fel de problem, ne e foame, dar renunţăm la mâncat şi ne punem un pic la somn, ne-am odihnit şi apoi am mâncat ca lupii.

          9 August, Ne-am înţeles cu prietenii noştrii de la GO  NOMAD să coborâm înpreună şi bagajele să le coborăm pe cai, măcar la coborâre dacă la urcare nu am avut noroc. Am coborât fără nici un fel de probleme până la mănăstire 2170 m, aici ne aşteaptă o maşină să ne ducă în micuţul orăşel Kazbegi – Stepantsminda 1700 m, ne recuperăm bagajele, mâncăm, bem o bere şi o băutură tradiţională numită Chacha(vorba noastră o horincă făcută din vin alc. 45 % ).  De aici îl închiriem pe fratele lui “Şumi”să ne ducă la Tibilisi, după o adevărată aventură cu multă adrenalină la volan ajungem cu bine, ne cazăm la hotel şi facem exces de apă caldă.

          10 August, luăm micul dejun la hotel, apoi ne pregătim bagajele, pe care le lăsăm la hotel până seara, mergem să vizităm Tibilisii şi să ne întâlnim cu prietenii noştrii de la Timişoara Rudi & Anna. Împreună cu ei mergem la vizitat, am trecut prin central vechi, am admirat podul prieteniei peste râul Mtkvari, apoi gustăm tot felul de preparate locale. Spre seară luăm telegondola care ne duce la Cetatea Narikala – 770 m, aici admirăm oraşul văzut de la înălţime şi grădina botanică. Spre seară mergem la hotel, recuperăm bagajele şi pornim spre aeroport, iar de aici începem călătoria spre casă.

          Mulţumim din suflet oamenilor care au făcut posibilă această minunată aventură:
– Docom Electronic Baia-Mare,
– Primăria Comunei Someş-Odorhei şi domnului Liviu Horincar,
– Inter Arte Turda şi domnului Petean Darius,
– Transilvania Broker Bistriţa-Năsăud şi domnului Login Gabriel.

Distribuie mai departe ...

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*