Mont Blanc – 4810 m 01.07.2019

          Am planificat această minunată experienţă cu ceva timp în urmă, dar ne-am decis cu greu care va fi echipa finală. Pentru mine era a treia încercare, dar tot avem emoţii, mă tot gândeam oare „Măria Sa” îmi va da binecuvântarea de a ajunge pe el, dar vom vedea…
          În 29 iunie plecăm din Baia Mare în formaţie completa: Zoly (Unguru Bulan), Ştefan (Tiriglonţ), Alexandru Eisele (Unguru Mic), Alexandru Pop (Moşu). După mulţi kilometrii şi aproape 24 de ore ajungem în Chamonix unde spre surprinderea noastră era foarte multă lume se organiza Maratonul Mont Blancului, pierdem ceva timp aici şi mergem apoi în localitatea Saint Geravis les Bains de unde avea să luăm TMB-ul, Tramway du Mont-Blanc , La Fayet 584 m – 2372 m Le Nid Daigle.
          De acasă nu am putut face rezervare la refugiul Gouter 3835 m sau la Tete Rousse 3167 m, la ei pe site sunt ocupate locurile de cazare până în anul 2022, ajunşi în gară ne interesăm de TMB cum are programul şi între timp sunăm la Tete Rousse, aflăm că doar acuma seara mai au 4 locuri libere, şi pe mâine nu mai au…decidem rapid să renunţăm la noaptea de odihnă din camping şi pregătim bagajele de ascensiune. La ora locală 14:30 luăm TMB şi pornim spre refugiu, drumul a fost lung şi anevoios eram prea obosiţi şi parcă începusem prea repede. Il delegăm pe Tiriglonţ să meargă să facă check-in-ul (adică să prezinte buletinul la acel jandarm montan care ne verifică cazarea şi ne dă voie să mergem mai departe), face totul la timp şi apoi într-un sfârşit ajungem şi noi. Ne cazăm cu suma de 55 de euro pentru o noapte şi ne înscriem la cină pentru suma de 33 de euro, prea scump prea ca la ţară dar nu avem ce face.
          1 Iulie sună alarma la 01:40, mare forfotă, mare pregăteală şi în jurul orei 02:30 plecăm de la altitudinea de 3167 m. Prima urcare pe gheţar cu colţari şi beţe, apoi urmează traversarea „grand couloir” aici stăm un pic de timp la rând ne luăm pioletul în mână şi traversăm cu grijă şi fără evenimente, de aici începe căţăratul, ne dăm jos colţarii, punem beţele şi pioleţii pe rucsac şi începem, uşor cu pauze scurte şi dese şi după 3 ore ne găsim la refugiul Gouter 3835 m, aici facem o pauză lungă în jur de o oră, mâncăm, facem supă şi încercăm să ne încărcăm bateriile că mai este mult până departe. Plecăm mai departe de aici totul devine vizibil şi clar, trebuie doar dozat corespunzător efortul, şerpuim pe gheţar ruta e una clară , zărim câteva crevase dar totul în foarte mare siguranţă. Ajungem la refugiul Vallot 4362 m, aici pauză, mâncăm fiecare ce poate sau ce ii pofteşte inima, aruncăm o privire în sus şi chiar mai este foarte mult dar ne consolăm că ce a fost greu a trecut şi acum urmează şi mai greu. După o pauză de 20 de minute, îmi schimb bluza de corp şi mai facem schimb între noi de energizante şi pornim ascensiunea finală, Tiriglonţ înainte specific lui iar noi aşa mai ardeleneşte încetuc cu trebă bună, că mno unde atâta grabă. Urcăm prima creastă, apoi mai zărim una, trecem şi de a doua apoi urmează o coborâre şi apoi numai de urcat, ne păstrăm ritmul şi spre uimirea noastră reuşim să depăşim două echipe, urcăm încet dar sigur, din când în când aruncăm câte o privire în toate zările, nu poţi decât să îţi umplii sufletul cu bucurie şi cu energia necesară de a continua mai departe. Mai urcăm ceva timp şi ne intersectăm cu o echipă ce a făcut vârful şi acum coboară, ne fac loc amabili să trecem pe lângă ei, deoarece era o creastă foarte îngustă şi îi întrebăm cât mai este până pe vârf, ne răspund că 20 de minute, îmi dau instant lacrimile, eram învăluit într-o sumedenie de sentimente, oare a treia oară o să fie cu noroc ??!! oare „Măria Sa” îmi va da binecuvântarea de a ajunge pe el, toate acestea sentimente parcă m-au făcut să plutesc, să uit de oboseală să uit de altitudine şi când mai aveam ultima urcare în vârful ei ne aşteaptă Tiriglonţ, când ajungem la el ne luăm în braţe şi fiecare cu lacrimi în ochi ne felicităm, nu pot să descriu în cuvinte ce sentimente am trăit acolo…facem poze cu vârful , cu toate zările, mă pun în genunchi şi îi mulţumesc că mi-a dat binecuvântarea de a ajunge pe el şi îl rog să ne ajute să coborâm în siguranţă deoarece suntem la jumătatea drumului.
          Am stat în jur de 20-25 de minute pe vârf şi ne uităm la ceas şi socotim 9 ore şi 20 de minute cu tot cu pauze, nu e rău dar trebuie să fim foarte atenţi la coborâre, majoritatea accidentelor se petrec la coborâre, dar cum totul a ţinut cu noi ajungem la refugiul Vallot – 4362 m fără nici un fel de eveniment neplăcut, aici ne întindem pe stânci la soare şi comitem o mare greşală, adormim… acest lucru ne-a făcut să fim şi mai obosiţi şi mai epuizaţi, coborâm încet, foarte încet şi am pierdut noţiunea timpului dar de comun acord decidem că suntem prea obosiţi să coborăm de unde am plecat. Ne cazăm la refugiul Gouter – 3835 m, pentru suma de 66 de euro şi achiziţionăm apă minerală la suma de 7 euro. La cină nu ne înscriem că mai aveam ceva mâncare dar ne înscriem la micul dejun.
          2 Iulie, ne trezim la 06:40 şi avem o surpriză, a nis toată noaptea şi s-a depus un strat consistent de zăpadă, acest lucru avea să ne îngreuneze coborârea. Luăm masa, pregătim bagajele şi pornim, pe stânci e zăpadă multă şi vântul tăios a îngheţat-o, punem colţarii şi coborâm încet, din când în când vedem pietrele cum o iau la vale când în stânga noastră când pe marele culoar, doar că acum zăpada le atenuează forţa. După 2 ore de coborâre ajungem la refugiul Tete Rousse – 3167 m, aici ne schimbăm de haine şi ne recuperăm restul de bagaje, servim o cafeluţă şi pornim spre trenuleţ la altitudinea 2372 m, traseul a decurs fără nici un fel de problemă, doar că ratăm trenuleţul la 5 minute, aşa că mai avem de aşteptat o oră. Ajungem în parcare ne spălăm cum putem, ne schimbăm de haine, dăm telefoane şi pornim spre casă.
          Această minunată aventură a fost realizată cu ajutorul :
– Diego Baia-Mare,
– Docom Electronic Baia-Mare,
– Primăria Comunei Someş-Odorhei şi domnului Liviu Horincar,
– Intreprindere Individuală Ivanic Nicoleta şi domnului Ivanic Ioan,
– Inter Arte Turda şi domnului Petean Darius,
– Transilvania Broker Bistriţa-Năsăud.

Distribuie mai departe ...

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*