Cupa Trascău ediţia a XII-a

          Ediţia a XII-a, a Cupei Trascău Corp Zlatna a avut loc în satul Orăşti, comuna Poşaga,  judeţul Alba şi a adunat un număr de aproximativ 8 cluburi de turism montan din întreaga ţară, dintre care nu puteam să lipsim noi CTM Someşul Sălaj, să le luăm premiile (cele care nu erau rezervate) şi să întreţinem atmosfera cu glume şi voie bună.

          Ne-am adunat în după masa zilei de vineri 26.06.2015 patru persoane: Lukas, Stan, Simona şi Teo la Alex la muncă de unde am mai luat bannere şi alte cele, am stat la un  pahar de vorbă şi de Tanita, apoi am plecat către binec unoscuta locaţie a concursului, urmând ca a doua zi să ne încânte cu prezenţa Alex şi Cristi.

          Am ajuns la ieşirea din satul Orăşti, la Casa Trăian Brad unde era “amenajată” tabăra de corturi  în jurul orei 20. Nu am fost întâmpinaţi cum ne-am fi aşteptat de nici unul dintre organizatori (de fapt, să nu mint ne-a rugat unul dintre ei să mutăm maşina, în loc să ne servească cu o pălincă cum se obişnuieşte în ardeal), aşa că am intrat direct în curte şi am trecut la cautarea unui loc de cort pe o paşune cu iarbă proaspăt cosită.  

          După instalarea cu chiu cu vai a corturilor ne-am adunat cele de-ale gurii şi am purces către locul unde era amenajat focul de tabără, unde am făcut un mic ceaun din care ne-am înfruptat pe la 12 jumate noaptea. Printre ele am mai stat la o gura de bere, am mai ascultat ceva acorduri de chitară şi am mai socializat cu lumea. Seara, nu aşa lungă ca de obicei pentru unii dintre noi s-a terminat în jurul orei 3 când am căzut la datorie.

          Trezirea dimineaţa a fost dată de soarele care îşi revarsă nemilos razele pe cortul nostru, în jurul orei 8 şi jumătate.  Am mâncat, ne-am pregătit rucsacii de tură cu apă, mâncare, etc şi în jurul orei 9 au ajuns şi ceilalţi 2 membri de bază ai clubului Alex şi Cristi.

          Am plecat din tabără la ora 10, îngrămădiţi aproximativ 50 de oameni într-un mijloc de transport rudimentar, după cum se poate observa în fotografii. Am parcurs  4 km până la baza Scăriţei Belioara de unde începea traseul nostru.

          Ne-am înscris cu o singură echipă, ne-am luat fişa de concurs cu harta şi am pornit pe o “cascadă” de bolovăniş până la prima probă, cea de alpinism care era la 15 minute de punctul de start. La această probă am fost reprezentaţi, onorabil, de d-l nostru preşedinte  Alex, care s-a mişcat bine având în vedere faptul că stânca era umeda. În timp ce unii căţărau, alţii admirau şi fotografiau minunăţiile existente în natură.

          Am continuat apoi traseul pe marcajul Scăriţei, punct roşu, până la urmatorul punct care era post fără arbitru, situat în Padurea Arsă. Am continuat apoi urcuşul care a fost unul cu pante domoale, o adevărată desfătare, atăt fizic cât şi pentru privire, date fiind peisajele pitoreşti ale zonei. Urmatorul post fără arbitru a fost pe culmea unui deal,  unde am luat şi o pauză, am mai glumit, şi i-am rugat pe trecători să ne arate unde suntem pe hartă(numai că harta noastră era cu ţara Dornelor).

          Înainate de proba de orientare şi teorie, care au fost sus pe creastă, am mai avut încă un post fără arbitru. Ajunşi sus, am luat fişele pentru teorie, ne-am adunat şi am rezolvat subiectele, urmând ca apoi Alex să participe la proba de orientare unde a fost Speedy Gonzalez şi  a scos un timp de 6 minute şi ceva, ieşind astfel pe primul loc…

          Ne-am continuat apoi coborârea care a fost foarte diversificată şi pentru toate gusturile: prin pădure, printr-o iarbă până la genunchi şi o porţiunde de pietre unde trebuia să fim atenţi la picioare. A urmat apoi o zonă mai lină de unde se putea admira Scăriţa în toată splendoarea ei, a urmat apoi încă un post fără arbitru şi o coborâre lină prin pădure,  până la drumul principal, de unde am constatat stupefiaţi că mai avem 3 km până în satul Orăşti, şi până la cârciuma implicit.

          Pe drum am pierdut câţiva dintre membrii, respectiv Lukas a coborât mai repede să-şi recupereze maşina, iar ai noştri mândri flăcăi Cristi şi Stan au sărit ca Nică gardul după cireşe. Ne-am reîntâlnit cu ei pe drumul principal, după intrarea în sat, de unde ne-au luat cu maşina şi am mers către cârciumă să savurăm o bere rece. Cum au ajuns aşa repede, şi înaintea noastră, rămâne un mister, mai ales pentru Simona.

          La cârciuma satului ne-am întâlnit cu colegii noştri  de la Albamont cu care am mai schimbat un pahar de vorbă, am împărţit o pită cu slană şi ce mai aveau ei prin desagi şi am pierdut timpul până la ora 9 jumătate, când ajunşi la corturi am fost întrebaţi dacă mai participăm la proba de TSA care era în tabără şi la cultural. Şi cum nu ne tragem de la nimic, le-am făcut şi pe astea, mai ales TSA wireless.

          Au mai băut ai noştri mândri feciori, Alex, Lukas şi Cristi câte ceva să-şi dreagă glasul şi ne-au încântat la cultural cu cântecul impus de organizatori: Voineo, normal într-o maniera specifică lor, care a stârnit râsetele audienţei şi ne-a adus un loc 3…nesperat. Şi mai departe chef şi voie bună, până dimineaţă când al nostru preşedinte a plecat la ora 7 să servească patria.

          Unele  peste altele, deşi traseul a fost de 16 km a fost frumos, relaxant putând să te bucuri de frumuseţea locurilor şi să-ţi încarci sufletul cu bucurii, iar vremea a fost de partea noastră.

          Am câştigat şi ceva probe şi locuri astfel: Locul 1- Orientare, Locul 2-Alpinism, Locul 3-cultural, Locul 2-clasament general şi mai avem o  diplomă pentru “Debut în stand-up comedy” pentru “Mutu” pe care îl ştiţi voi mai bine de la  Perpedes.

          Articol scris de: Teodora Mureşan.

Distribuie mai departe ...

5 Comments

  1. Da da multumim, cred ca viteza se trage de la lichiorul de ciocolata si cel de cafea, cred ca acestea sunt reteta succesului!

    Felicitari Teo pentru articol si la cat mai multe!!!!

Comments are closed.