
„În Munţi răbdăm sete fizică, dar ne astâmpărăm setea morală” ,Gaston Rebuffat.
Cum altfel să sărbătorim 1 Decembrie decât printr-o drumeţie în munţii noştri dragi. Cu tricolorul după noi am pornit la drum eu (Bianca), Tibi, Zoly şi Cristi, spre Târgul Lăpuş unde ne-am întalnit cu domnul preşedinte (Alex) şi cu Corneluş.
Cu multă voie bună şi entuziam am început ascensiunea spre Refugiul Arcer 1434 m, unde urma să ne pretrecem o noapte. Fiind destul de multă zăpadă şi traseul fiind marcat slab am făcut multe opriri la intersecţii de drumuri pentru a ne da seama care este direcţia cea bună. Păna la urmă cu ajutorul spiritului de orintare foarte bun al băieţilor (bravo lor) am apucat „calea cea drepată” ce urma sa ne ducă la refugiul Arcer. După o urcare anevoiasă care ne-a fost uşurată de peisajul superb al padurii îngheţate si acoperite cu zapadă, am ajuns la refugiu chiar inainte de innoptare. Am făcut focul, apoi un vin fiert şi am început poveştile. Nu după mult timp ne-am pregătit culcuşul şi nici nu știm când „ne-a furat”somnul.
Dimineaţa ne-am trezit şi am fost plăcut suprinşi să vedem că afară ningea ca în poveşti. Foarte fericiţi fiind că nu am prins o aşa zăpadă la urcare, am făcut cafeaua, şi unde să bei o cafea mai bună ca în varful muntelui uitându-te pe fereastră cum ninge afară. După ce ne-am dezmorţit şi ne-am strâns „paturile” am hotărât sa ne lăsam rucsacii la refugiu şi să pornim spre vărful Ţibleş. Zăpada fiind prea mare şi nemaivăzând încotro merge traseul ne-am făcut câteva poze şi ne-am întors la refugiu, am recuperat rucsacii şi am pornit pe traseu înapoi unde am lăsat maşinile. Drumul a fost anevoios cu mulă zăpadă, dar foarte frumos în acelaşi timp. Ajunşi la maşini am început procesul de dezăpezire a maşinilor şi a rugăciunilor ca să reuşim să ieşim la drumul principal. Buni creştini fiind, Dumnezeu ne-a ajutat şi am pornit cu bine înapoi spre casă cu gândul la cat de frumos a fost şi planificând o viitoare ieşire la care speram să poată mai multă lume să participe.
Am bifat încă o ieşire reuşită la munte cu oameni faini care îl iubesc şi îl respectă.
Mulţumesc Clubulul de Turims Montan Someşul Sălaj că m-a învăţat să înţeleg mai bine tainele munţilor şi bucuria care ei ţi-o pot aduce atunci când iţi deschizi sufletul în faţa lor. P.S. Citatele o sa fie mai bine întelese de cei care au fost prezenţi la această ieşire.
Articol scris de Bianca Tiribentea