Excursie Slovacia-Polonia

           Totul a început în noaptea de 22 spre 23 octombrie,când împreună cu colegiii mei de club (Alexandra, Bianca, Simona, Valy şi Marius) am pornit în această călătorie.

           A fost o noapte lungă, deoarece am parcurs aproximativ 500 de km fără să închid un ochi. Noroc cu șoferul Neluțu care mi-a ținut de urât, că altfel noaptea îmi părea o eternitate.

 
Google has deprecated the Picasa API. Please consider switching over to Google Photos

           Spre dimineață am ajuns în Zvolen unde am participat la o slujba de comemorare în Cimitirul Ostașilor Români, iar după aceea ne-am îndreptat spre Banska Bystrica unde am vizitat centrul orașului și am servit o cafea. După ce am petrecut câteva ore bune in Bystrica am pornit către locul unde trebuia să fim cazați(Zdiar). Am mai făcut câteva opriri, dar cea mai importantă a fost cea din Poprad, la un hipermarket unde ne-am făcut provizii pentru seară. Ajunși la cazare fiecare și-a luat cameră , apoi începând distracția.

           A doua zi a debutat cu o deșteptare în stil milităresc, la ora 7 toți fiind în picioare și pregătiți de drum. Primul obiectiv pe care urma să il vizităm era Auchwitz. Am încurcat puțin drumul și am ajuns în fața Lagărului de la Birkenau. Măcar așa am avut ocazia să îl vedem și pe acesta puțin din autocar. Într-un final am reușit să ajungem şi la Lagărul de la Auschwitz. Am stat  mai bine de o jumătate de oră la coadă pentru a intra. De îndată ce am intrat, ne-a cuprins un fior, doar gândidu-ne la ce s-a putut întampla acolo.  A fost o experiență unică în viață să vedem locul unde s-au petrecut lucruri greu de imaginat pentru noi. Am rămas înmărmuriți când am văzut ce au fost în stare să facă acei ‚ oamenii (aceia nu pot fi numiți oameni). Mai ales când am intrat în „Camera de gazare” şi de asemenea când am văzut : protezele, gențile, oalele, farfuriile și toate celelalte obiecte personale ale oamenilor care au intrat acolo fără a mai ieșii vreodată. Cel mai dureros lucru a fost când am văzut acele sute, poate chiar mii de papuci, printre care, o mulțime de papucei pentru copii. În acel moment a fost imposibil să nu izbucnim în lacrimi. După toate cele văzute acolo, pentru noi cu siguranță ne-am pus întrebarea ‚cum a fost posibil să se întâmple așa ceva? ne va rămâne întipărită în minte. După această experiență tulburătoare ne-am îndreptat către orașul Cracovia. Aici am avut parte de un frig năpraznic care te făcea să te uiți după cea mai apropiată cafenea ca să poți sta puțin la căldură. Cu toate că frigul a încercat să ne țină înauntru am avut ambiția și am reușit să vedem o mică parte din centrul Cracaoviei. Acest oraș are ceva aparte, pe mine ducându-mă cu gândul la sărbătorile de iarnă. După ce am vizitat o parte a orașului și am mai zăbovit la o cafea și o ciocolată caldă ne-am îndreptat din nou către Zdiar, locul nostru de cazare.

           A treia zi a debutat din nou cu o deșteptare în stil milităresc, de data asta la ora 8 toți fiind în picioare și pregătiți de drum. Prima oprire a fost in orașul Zakopane. Aici inițial am vizitat pârtia de sărituri cu schiurile apoi câteva ore bune petrecându-le în târgul organizat în centrul orașului. După ce am făcut cumpărături și suficiente poze pe aici am pornit către Munţii Tatra, mai exact către Tatranska Lomnica unde era programat să urcăm până pe vârful Lomnica 2634m. Ajunși în Tatranska Lomnica am primit o veste șoc, că nu mai sunt bilete disponibile la telecabină pentru a putea urca până pe vârf. Dar am avut norocul că am mai găsit bilete pâna la Skalanete Pleso 1751 m. Am urcat până acolo cu telecabina, iar când am ajuns ,am avut surpriza să vedem că mai există un telescaun care te putea duce până la Lomnica Sedlo 2190m. Nici nu am mai stat pe gânduri și ne-am luat bilete și pentru telescaun. Pe telescaun, în timp ce urcam am avut norocul să vedem și o capră neagră. Ajunși la 2190 de m, am dat şi de zăpadă. A fost și aici frig, dar am fost pregătiți pentru asta (țuică de prună). Ne-am făcut o mulțime de poze, cu un peisaj superb în spatele nostru. Aici eram la propriu cu capul în nori deoarece eram deasupra stratului de nori. De aici de unde eram, se vedea foarte bine vârful Lomnica, iar pe noi ne bătea gândul să urcăm până acolo. Dar din păcate lipsa echipamentului adecvat pentru o asemenea acțiune și lipsa timpului, nu ne-a permis acest lucru. Dar cu toate astea am fost mulțumiți că am reușit să ajungem și până aici. Apoi a sosit timpul să coborâm către autocarul ce ne aștepta jos, dar noi parcă am mai fi vrut să zăbovim puțin. Ajunși la autocar am pornit din nou către locul de cazare, Zdiar , cu deja tradiționala oprire în Poprad pentru aprovizionare. A urmat de asemenea o seară lungăăă de petrecere.

            A patra zi, aceasta fiind ultima, a debutat cam ciudat datorită treceri la ora de iarnă. Până la urmă am reușit să ne trezim cu toții și să pornim încet spre casă. În drumul nostru spre casă am mai oprit ca să vizităm și orașul Kosice. În cele din urmă pe la ora 22 am ajuns și noi la Cluj.

            Cam așa a decurs excursia noastră. Sperăm să mai avem ocazia să mai urcam o dată pe Vârful  Lomnica,care a a fost de-a dreptul superb.

             Articol scris de: Szabo Alexandra şi Szabo Adrian.

Distribuie mai departe ...