Afară este frumos, soarele te imbie să ieşi din casă, aşa că pe la ora 14 ne hotărâm să plecăm spre Piramidele din Valea Stăncioiului situate în partea estică a cartierului Goranu din municipiul Rm Vâlcea.
Piramidele se află la nici cinci kilometrii de centrul oraşului, în pădurea de la marginea cartierului Goranu. Printre copaci şi desiş, priramidele parcă s-au ascuns de privirile turiştilor şi ai localnicilor.
Din strada Straubing a cartierului Goranu, pornim pe valea pârâului Stăncioiu în dreptul indicatorului Intrarea Stănciuoiului. Urmărim firul apei spre amonte şi după aproximativ 30 de minute întâlnim primele piramide de pământ cu o înălţime de aproximativ 3 m – constituite din pietrişuri, nisipuri şi argile.
Complexul erozional de pe Valea Stăncioiului cuprinde patru sectoare, mai semnificative fiind „La Ciuroaie” şi „Râpa Roşie”.
Plecăm mai departe pe firul apei şi pe partea stângă ni se arată alte mcroforme de relief de data aceasta sub forma unor “tuburi de orgă”, turnuri înalte de până la 80 m separate de hornuri adânci.
Curiozitatea ne îndeamnă să mergem mai departe unde dăm de „Râpa Roşie”, unde, pe 30-40 de metri înălţime, ploile au modelat o nouă succesiune de forme de relief cu aspecte de „căpăţâni de zahăr” pe fondul roşu dat de oxizii existenţi in conglomeratele de pe vale,
Apele pluviale s-au jucat nestingherite în depozitele de conglomerate slab cristalizate şi au format nici mai mult, nici mai puţin de 12 hecrare de teren pline cu piramide de pământ.
Rezervaţia naturală Piramidele de pământ din Valea Stăncioiului – monument al naturii – a fost declarată arie protejată în anul 2000.
Nu ştim dacă am văzut tot ansamblul de piramide, dar am decis că ar fi timpul să ne întoarcem spre casă, dar de data aceasta pe faleza barajului din nordul oraşului, nu înainte de a vedea şi răpa de la Malul Alb.
Urcăm deasupra piramidelor, prin pădurea de gorun unde animalele sălbatice şi-au lăsat urmele iar pe sub frunzele uscate îşi arată timid capetele cocărăii, cu toate că privirile noastre căutau ghioceii.
Ajungem în vârful dealului, la un punct de belvedere de unde admirăm panorama oraşului. Ne îndreptăm cu paşi grăbiţi spre râpa de la Malul Alb care se află lângă baraj, pe drumul ce duce spre Fedeleşoiu.
Soarele deja se ascunsese după dealurile din partea de vest ale oraşului, care mai lumina doar Vârful muntelui Cozia. Pe faleza lacului admirăm pescăruşii în zbor şi raţele sălbatice de la mal. Alex nu se poate abţine să exclame MUICĂ CE DE OLT!
Ne bucurăm privirile, încă odată, de frumuseţea naturii înconjurătoare, înainte de a intra în agitaţia orasului.
Frumoase locuri, frumoase poze, frumoasa descriere!
Super frumos, felicitari pentru iesiri si pentru toate activitatile voastre!