În Retezat

           Planific această ieşire din luna ianuarie, când reuşesc să stabilesc data plecării. Vremea nu se arătă prea bună, se zice că o să ningă, asta e … mergem, doar am mai fost la munte când ningea. Plecăm din Turda echipa formată din Alin, Simona şi Alex iar din Alba o luăm pe Dania şi apoi din Haţeg pe Claudiţa.

 
Google has deprecated the Picasa API. Please consider switching over to Google Photos

 

          Mergem cu maşina până la Cârnic, drumul e uscat, iar de acolo o luăm uşor pe jos spre refugiul Genţiana situat la 1670 m altitudine. Pe traseu întâlim un domn cu 2 fetiţe, de 5 şi 8 ani, care aveau acelaşi traseu ca noi, spre refugiu. Foarte frumos zicem noi, dar în sinea mea zic „sper ca într-o zi să fac şi eu acelaşi lucru cu copii mei|”.

           Pe măsură ce urcăm şi ne îndepărtăm de Cârnic, unde vremea era primăvăratecă, începem să dăm de iarnă cu toate capriciile ei, cu zăpadă şi cu un vânt „drăguţ”. Cu cât ne apropiem de cabană cu atât se simte mai mult vântul tot mai puternic. Ajunşi la cabană, ne cazăm şi socializăm. Vremea se strică, se înteţeşte vântul la 60 km la oră cu rafale de 80. Seara ne punem devreme la somn, să fim odihniţi pentru ziua ce urmează.

          Sâmbătă dimineaţă, ne trezim, bem cafeluţa (naturală, e prima dată când beau cafea naturală la munte, datorită lui Alin), mâncăm ceva rapid să putem porni în traseu. Vremea este destul de neprietenoasă: ceaţă, vânt puternic şi ninsoare. Plecăm spre Curmătura Bucurei, dar înaintăm greu din cauza vântului şi a zăpezii proaspăt aşternută. După un timp de mers în vânt şi ceaţă ajungem la bolovanul numit „Bordul Tomii”, unde facem o pauză scurtă şi încercăm să ne adăpostim de vânt, dar parcă bătea din toate direcţiile şi oriunde te ascundeai era prezent şi el. Alin urcă în spatele nostru pe schiuri, nemulţumit de starea zăpezii. Ne hotărâm să mergem mai departe, în faţa noastră era o echipă care înainta binişor. Noi încercam să mergem pe urmele lor, dar la câteva rafale de vânt nu mai existau urme.

          Ajungem la Lacul Pietrele la altitudinea de 1990 m, unde facem poza de grup şi ne gândim să încercăm să mergem mai departe. Vremea era la fel de capricioasă, iar din cauza ceţii nu vedeai nimic în jur. Alin se hoărăşte să facă câteva ture pe schiuri, de la lac spre Bord şi înapoi, iar Dania şi Simona se  întorc la cabană. Eu cu Clau ne încumetăm să mergem mai departe, până unde se mai poate. Plecăm de la lac şi după 30 de minute ne întâlnim cu băieţii care se întorc din traseu din cauza vremii şi a echipamentului, iar mai sus ne întălnim cu domnul cu care urcasem cu o zi înainte spre refugiu, care ne spune că mai sus nu a urcat nimeni, din cauza ceţii. Decidem să mergem mai departe, chiar dacă marcajele nu se mai văd şi încercăm să ne orientăm şi să intuim traseul care merge spre şa. Mai urcăm un timp şi prin ceaţa care se joacă cu nervii noştrii, apoi zărim o cornişă mare în creastă, ce să zic aşa mare nu am mai văzut până acum. Aici hotărâm că a fost destul cât am înaintat şi decidem să ne întoarcem. Ajunşi la lac, ne întâlnim cu Alin care mai făcuse deja o tură până la bord şi înapoi.

        Coborâm încet, că vremea era la fel de „prietenoasă”. Ajunşi la cabană, ne punem să mâncăm, să jucăm cărţi şi să aşteptăm o vreme mai bună.

        Duminică dimineaţă, vremea era la fel şi nu dădea semne că s-ar înbunătaţi, aşa că decidem să o luăm spre casă, dar nu înainte de a mânca. Fetele s-au pus pe treabă şi au pregătit un pireu de cartofi cu sos de roşii şi cârnaţi iar la desert ciocolată caldă cu lapte, salam de biscuiţi şi fursecuri. După un aşa festin, ce să zic, ne-am simţit ca la masa de duminică din familie după ce am venit de la biserică. Dar cum călătorului îi şade bine cu drumul, pe la ora 11 plecăm de la Genţiana. Am coborât rapid şi în mai puţin de 2 ore eram la Cârnic, nu înainte de a ne bucura de splendoarea cascadei Lolaia.

         Din Haţeg drumurile noastre iarăşi se despart dar cu bucurie în suflet încheiem un weekend minunat în munte.

Distribuie mai departe ...

3 Comments

  1. Foarte frumoasa iesirea in Retezat, pacat ca nu ati avut parte de vreme buna, dar ori cum eu va felicit!!

Comments are closed.