Feb 102013
 

        Ieşirea în Vlădeasa, în al doilea weekend din luna februarie, a devenit deja tradiţie. Mobilizăm lumea şi la ora stabilită ne regrupăm la Huedin următoarele persoane: Monica, Lăcri, Camelia, Ady, Bianca, Radu, Simona, Alin, Jhonny, Cristina, Marian, Alex. De aici plecăm spre Răchiţele, de unde drumul devine mai puţin practicabil, cu zăpadă şi gheată. Două dintre maşini reuşesc să urce până la cascadă, iar una până la jumătatea drumului. Ne regrupăm la minunata cascadă “Vălul Miresei”, unde ne bucurăm privirile cu spectaculosul joc al apei şi al gheţii. Peretele îngheţat al cascadei o să încercăm să-l căţărăm la întoarcere.

  • SONY DSC
  • SONY DSC
  • SONY DSC
  • SONY DSC
  • 20130210_123310.jpg
  • 20130210_134539.jpg
  • SONY DSC
  • SONY DSC
  • SONY DSC
  • SONY DSC
  • SONY DSC
  • SONY DSC
  • SONY DSC
  • IMG_5039.JPG
  • IMG_5083.JPG
  • IMG_5150.JPG

          Începe să ningă ca în poveşti cu fulgi mari şi deşi, dar asta nu ne înpiedică să respectăm programul. Pornim spre faimosul traseu “Al Grotelor”, aici ni se alătură un frumos câine lup pus pe joacă. Traseul este frumos şi de fiecare dată unic, având el ceva special, sau poate că este special doar pentru noi. Urcăm amuzându-ne la glumele şi  poantele spuse de domnul Radu şi completate de Alex, spre supărarea lui Alin care era deja sătul de poantele noastre. Dar lumea s-a simţit bine şi noi la fel, aşa că ne cerem scuze de la Alin.

        Începe prima urcare mai abruptă unde ne ţinem de un lanţ, după puţin timp ajungem în grota mare, facem o scurtă pauză, apoi ne continuăm traseul prin ea. Pe măsură ce avansezi prin grotă, aceasta se face tot mai mică, la capătul ei ajungând  să mergi vreo 3 m în coate şi genunchi. Pentru cei care nu au mai fost pe acest traseu totul pare foarte spectaculos.

         Ne continuăm urcarea până la a doua grotă, unde este balconul şi primul punct de belvedere al traseului. Aici ne oprim să admirăm frumuseţile ce se destăinuie în faţa noastră dar şi să facem pauza  de masă.

       După o pauză lungă, începem să urcăm din nou şi de data aceasta ajungem sus în vârful muntelui sau cum îi spunem noi în vârful platoului. Când am ajuns  sus, am avut aceleaşi emoţii ca de fiecare dată, la picioarele tale natura în haine albe ce ţi se predă. Am simţit un duş interior binefăcător, un fluid enigmatic şi înviorător ce trece prin tine între cer şi pământ şi invers.

         Ne bucurăm de toate frumuseţile naturii şi începem să coborâm, pe traseu, mai luăm câte o trântă şi în cele din urmă ajungem cu bine la cascadă.

         Prin bunăvoinţa celor de la Salvaspeo Vlădeasa-Cluj, care au montat manşa pe gheaţă până la venirea noastră, am încercat căţărarea pe gheaţă, cu mic cu mare, până ni s-a făcut frig şi foame din nou.

           Le mulţumim pe această cale celor de la Salvamont Cluj.

          Am plecat spre casă, luându-ne la revedere de la aceste minunate locuri şi cu speranţa revederii.

  5 Responses to “În Vlădeasa”

  1. Nici vorba de suparare … Doar v-am provocat si v-am motivat sa va imbunatatiti repertoriul la bancuri … ca dupa mai multe ture cu voi nu am invatat doar bacurile, ci si ordinea in care sunt spuse :) :) :) :) :)

  2. Vezi ca ai gresit putin :) Salvamont Margau / Vladeasa-Cluj nu e totuna cu Salvamont Cluj ;)

  3. Eu zic ca trebuie sa o las mai moale cu bancurile, ca v-am cam saturat in Retezat de bancurile mele. ms mult pentru rabdare.

  4. Iarna…un anotimp plin de emoţie, plin de caldură! mă face să mă gândesc la toate amintirile de când eram copil, de bucuriile de atunci când vedeam primii fulgi de zăpadă! priveşte ! e iarna! încearcă să trăieşti din nou acele clipe, însă acum cu emoţii de adolescent!

  5. :) :) :) Nu mai Alex … e nevoie de bancuri, pentru descretirea fruntilor :)

 Leave a Reply

(required)

(required)

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>