Un Crăciun liniştit la munte…

       Reţeta reuşitei: echipament adecvat + o doză MARE de nebunie + un câine.
       Încă de anul trecut după Crăciun ne gândeam ca anul acesta să mergem în munţii Făgăraş.
       Zis şi făcut. Am început să fac planuri şi singura persoană disponibilă a fost D-l Jhonny. Planul era să plecăm de sâmbătă spre Bâlea Lac şi apoi să continuăm pe creastă.
Plecăm spre Sibiu unde ne întâlnim cu domnul Teodor Tulpan (Primul român care a ajuns pe Everest), care ne duce cu maşina până la Bâlea Cascadă, de unde trebuie să luăm telecabina. Deoarece nu era multă lume la telecabină a trebuit să aşteptăm vreo 2 ore, dar timpul a trecut foarte repede pentru că domnul Tulpan ne-a povestit despre minunatele sale experienţe montane. Curioşi din fire am pus o sumedenie de întrebări, drept pentru care îi mulţumim pentru răbdarea şi amabilitatea cu care ne-a răspuns.

       Plecăm în sfârşit spre Bâlea Lac şi ne cazăm la Refugiul Salvamont (şi pentru asta tot d-nului Tulpan îi mulţumim) mâncăm ceva şi apoi mergem să vizităm zona şi să o fotografiem. Ne întâlnim cu prietenii noştri de la Măgura Cisnădie care erau de servici la Salvamontul cel nou, super dotat, dar numai cu doi oameni, ce ne primesc la un ceai şi la o partidă de tenis de masă (le mulţumim pentru ospitalitate). Tot acolo ne întâlnim şi cu domnul Adi Vălean cu care povestim de traseul nostru.
         Duminică în data de 23 plecăm pe la ora 06:00 spre Şaua Caprei, însoţiţi de un câine şi de zăpadă mare, care pe alocuri era îngheţată. Când se crăpa de ziuă deja ajungeam în şa. De la Monumentul Orădenilor vedem căldarea Caprei, poteca de vară cu multă zăpadă şi un grup de 5 capre negre şi frumoase. De aici mai mergem puţin spre dreapta, traversăm nişte stânci şi apoi cotim la stânga spre fundul căldării, zăpada e bună şi ne permite să coborâm în siguranţă. După o coborâre abruptă ajungem în fundul căldării şi apoi urcăm pieptiş pe un picior spre refugiul din Fereastra Zmeilor.
Ajungem cu bine la refugiu unde ne instalăm, măncăm şi ne pregătim pentru ziua următoare.

        Luni dimineaţă la ora 06:10 vânt puternic şi ceaţă. Am aşteptat să se limpezească vremea dar fără roade. Toată ziua a fost vremea la fel de instabilă şi am decis să rămânem acolo în Ajunul Crăciunului. Ne-am colindat unul pe celălalt şi înpreună am colindat câinele şi ne-am petrecut seara la lumina instalaţiei din refugiu. Aşa ne-am bucurat noi de liniştea oferită de munte, mai ales că nu aveam nici o sursă de poluare fonică, nici măcar semnal la telefon nu era (ce bine a fost fără semnal). Spre noapte a început să se încălzească vremea, să burniţeze şi să curgă apa de pe acoperişul refugiului.
         Marţi, în prima zi a Crăciunului, vreme superbă cu un soare puternic. Plecăm spre Fereastra Zmeilor. Zăpada era îngheţată doar la suprafaţă şi nu ne ţinea aproape de loc, aşa am hotărât să nu mai mergem mai departe spre obiectivul nostru – creasta până în Fereastra mare a Sâmbetei. Am ales să urcăm o porţiune din creasta Vârtopel Arpăşel. Cănd ajungem sus ne întâmpină o turmă de 8 capre dar şi soarele care e foarte puternic şi care face ca stabilitatea zăpezii să scadă. Hotărâm să coborăm rapid în fereastră, unde facem pauză de dat telefoane şi de primit toate mesajele cu urări. Coborăm la refugiu unde ne petrecem toată ziua citind mesaje, bucurându-ne de liniştea sărbătorilor dar şi minunându-ne de zăpada ce se rostogoleşte (scurge) de pe versanţi până în fundul căldărilor. Vorbim cu domnul Alin Roşca care ne comunică că s-a ridicat riscul producerii de avalanşe şi că cel mai bine, pentru siguranţa noastră, ar fi să coborâm.
          Miercuri dimineaţă bună pornim pe valea Caprei şi după o oră şi 15 minute ajungem în Transfăgărăşan. Coborâm pe el circa 20 km şi apoi prindem o maşină de ocazie până în Argeş. Nu peste mult timp avem noroc de o altă maşimă care ne duce spre Rm. Vâlcea, ambele au fost gratuite (le mulţumim). Rămânem în Vâlcea două zile şi ne bucurăm de băile termale de la Căciulata, unde ne înmuiem oasele în apa caldă … ( şi…ioi . . . ce bine a mai fost !!!). Încheiem acest minunat Crăciun şi cu siguranţă cel mai liniştit de până acum, odihnitor şi cu timp berechet de a medita.
         În această tură au fost: Opriş Ionuţ (Jhonny), Pop Alexandru (Moşu), îi mulţumim domnului Alin pentru GPS-ul pus la dispoziţia noastră şi domnişoarei Claudiţa pentru ospitalitate.