Jul 222018
 

Și am pornit la drum, spre PERPEDES (PERPLOAIE,PERNOROAIE,PERorice numa vreme bună nu). Ceva incredibil s-a întamplat anul ăsta, nu am servit atâta ploaie cât ne așteptam,am scăpat.
          No până acum toate bune, de aici începe binele, am oprit regulamentar pe loc de handicap la supermarket (are cineva ceva de obiectat?)și am ajuns la sfântul raft cu bebeluși, unul mai frumos și aburit ca altul. Cum suntem obișnuiți să avem o familie mare, am luat să fie,să nu cumva să avem probleme la instalația de ungere.
          Am urcat familia în mașină și am plecat spre Colțești, am auzit că plouă și am plecat,știam că e Perpedes acolo. Odată ajunși, coborâm rucsacii din masină, luăm o bere la pipăit și plecăm spre locul de corturi. Ajungem la locul cu pricina dar ca de fiecare dată slăninuța,ceapa,țuica (un fel de febră,că nu-i de la Sălaj) ne trag cu ochiul și noi ca buni samariteni,mergem să facem prezența. Ne întâlnim cu vechi prieteni printre care și Simi și deja se simțea că o să fie un weekend tare frumos, până la urmă apa înseamna viață. Ne așezăm si noi la casa noastră,începem să facem poze cu Alex(Ciobanu) și Alice și așteptăm să mai apară din bibliotecarii de la clubul nostru. Spre seară, observ un fizic de gladiator care venea cu încredere spre locul unde aveam noi instalate corturile, un singur membru etalează un așa fizic mai ales când vine cu rucsacul plin de cheițe, era Rostas care văd că face un obicei din căratul berilor pe distanțe lungi. Ne asezăm la povești dar eu unul nu am liniște la focul de tabără,nu era aprins nici măcar de o oră, și apare Dl. Preș (unii îi zic și Alex,băiat bun),Raluca,Johny și Teodora. De aici încolo o să încerc să-mi amintesc cam ce s-a mai întâmplat, eram tare obosit după o seara întreaga de literatură. Prima dată în 25 de ani cand merg la somn obosit de la kilometrii parcurși, cum vine asta!? Vine tare ușor, de la atâta citit am făcut cam 15 km din 2 pași în fată și 2 pași în spate în încercarea mea de a sta drept.
          Dimineața, este o vorbă “cine îi bărbat seara să fie și dimineaţa”, cu o mică durere la cabină, începem să regretăm că era gata seara și începea suferința pentru noi, o suferință care ne place. Suferință sau traseul de regularitate, suferință nu din prisma faptului că nu ne place să parcurgem traseul, suferință din cauza arsurilor de gradul 3 spre 4 care tare ne mai apasău pe unii dintre noi. Un traseu frumos care a culminat cu un loc de belvedere frumos amenajat și care sperăm noi că o să se pastreze în timp.Un loc așa frumos este și păcat să nu mai bucure și alte priviri de-a lungul timpului. Am uitat să menționez, am găsit și un loc de popas chiar la început de drum, un loc frumos lângă biserică din sat, cu accent pe „lângă’’, lângă era o mică prăvălie cu un mare centru de bebeluși.
          Să continuăm, parcurgem traseul, facem proba teoretică unde suntem AȘI, după câtă informație am luat din citit, noi credem că am facut o treabă foarte bună la proba teoretica de cunoaștere a zonei. Ajungem la proba de TSA, eu unu când l-am văzut pe Alex cum coboară, am crezut că îi în cădere liberă (ori e bun ori e nebun). Cum era normal după atâta vreme bună, ne luăm și o scurtă repriză de ploaie care a trecut foarte repede și care nu ne-a afectat, a făcut un bine că a răcorit aerul. Ajungem și la proba de orientare unde EU o dau de garduri cu gradele la primele posturi dar ma consolează mai târziu busola de la organizatori care o dădea de garduri mai tare ca mine (NU, nu ne tremura mâna!!!). Tot răul spre bine,a nu că nu am câstigat, ma refer că putem sta și noi liniștiți să reluăm munca titanică (LECTURA). Povestim toți participanții despre traseu și despre toate adunate în anul cât a trecut de la ediția precedentă. Unde oamenii buni se adună, totul este făcut cu drag şi făcut bine, așa că încep să răsune chitarele. Piese noi, vechi, neștiute dar care-ți ung inima și te fac să vibrezi odată cu natura. Totul se sincronizeaza și totul pare să fie într-o armonie aparte,pană la proba de cultural care stă să începă. Fiecare cu idei cât mai trăsnite, poezii și cântece, totul într-un decor natural luminat de strașnicul foc de tabăra, un fel de soare nocturn. Seara continuă cu voie bună, amintiri, povești și totul pare ca o poveste care toți vrem să nu se termine.
          Duminica dimineața toată lumea participă cu drag la festivitatea de premiere, dar toți sunt cu regretul că trebuie să plece spre case, dorul de natură tare greu poate fii astâmpărat (îi ca dorul de mândruță).
Gașca se sparge,fiecare pleacă spre casele lor dar promit toți că revin cu drag și de ori câte ori se poate și este nevoie să fim alături de natură. Natura care leagă oameni și prietenii, care ne lasă să ne bucurăm de peisaje,animale,ploaie și noroaie. Totul te face fericit și te face să mai vrei!
          Mai vrei!? Bine Tibii…..

 Posted by at 3:28 pm

 Leave a Reply

(required)

(required)

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>