Aug 182016
 

          Vineri dimineață ne trezim la prima oră și începem cu Alice să pregătim rucsacii pentru o tură în frumoșii Munți Retezat. Știam că ne grăbim deoarece tot timpul plecarea era cu întârziere dar împinși de bucuria reîntalnirii cu MUNTELE, acest aspect nu mai conta.

          În jurul orei 19 (ora plănuită de plecare era 15) ne întalnim cu cealaltă parte de gașcă formata din: Gina,Carla, Bogdan. Punem rucsacii in mașină, setăm Hațeg pe GPS și pornim la drum deoarece este cam târziu. Toate bune și frumoase până în Teiuș, unde stăm in jur de jumătate de oră din cauza a 4 treceri de pietoni puse pe 200 m distanță. Din cauza rețelelor de socializare se mai anunță târziu încă o prezență din Timișoara, trupa se mărește..devine tare frumos. Începem un conflict telefonic cu omul care ne aștepta in Hațeg..din ce cauza!? Domnul Claudiu (aka Stiuca) avea un duel acerb cu frigiderul de bere iar noi o mare îngrijorare că o să rămânem fără. Ajunși în Hațeg, intrăm la un restaurant unde pentru prima dată mâncăm șnițelele de la noi și pâinea de la ei J).

          Plecăm spre Poiana Pelegii undeva în jurul orei  23:30 dar din cauza marcajului problematic ajungem doar la ora 1:30 in poiană. Campăm aici, era un frig de vorbeam singuri poate că mergea o lectură înainte de somn, cine stie?

          Simțim că se face cald în corturi, vedem cum soarele avansează spre corturile nu tocmai puține (în parcare erau cel puțin 50-60 de mașini). Eram 6 acum suntem 7, Rudi a ajuns de la Timișoara și aduce multă energie cu el noi ceilalți încă simulăm tremuratul din corturi.

          Se face ora 10 și plecăm spre Lacul Bucura, locul unde urma să campăm. Odată ajunși la Bucura avem un mic șoc, 100 de corturi instalate lângă lac ca un oraș. Ne retragem într-un loc ferit de bătaia vântului, instalăm tabăra și pornim în tură.

          Următoarea destinație, Vârful Judele 2398 m. Totul decurge bine, facem poze cu nemiluita iar la întoarcerea spre tabără ne permitem să facem un ocol pe la Șaua Bucurei (nevoie de semnal). Punem masa, mâncăm bine și încercăm să organizăm traseul de mâine. Nu toate merg cum plănuim și primim o veste de la Bogdan nu tocmai bună, din cauza unor probleme personale mâine trebuie să plece spre București (nu ne panicăm, iarba-i verde).

          Duminică dimineța, plecăm în tură, prima destinație Vârful Peleaga 2509m. Reușește și Bogdan să vină cu noi până pe Peleaga. Drumul spre vârf este plin de montaniarzi iar odata ajunși pe vârf ai impresia că ești la piață din cauza mulțimii de oameni. Stăm și noi la rând pentru poze iar după ce reușim să prindem câteva cadre pornim spre destinația următoare, Vârful Păpușa 2508 m. Ne luăm rămas bun de la Bogdan și plecăm cu pași repezi la drum.

          Decidem să facem o pauza de îndulcire in Șaua Pelegii, facem poze si salutăm toți turiștii care trec pe langă noi ( dupa cei ce urcă ne uităm mai atent ca să vedem câti avem de depășit). Forțăm urcușul pe Păpușa și ajungem printre primi, aici având norocul de a nu mai sta la rând pentru poze. Reușim 4 persoane să facem o comandă de mancare pentru ziua următoare când urma să ne întoarcem la Cluj (bucatar sora Carlei care nu știa..citez” Unde? Când? Cum? Cine? Ce? Câți?”).

          Ca destinație setăm Lacul Galeșu dar mai întai trebuie să trecem prin Porțiile Închise un traseu nu tocmai ușor dar foarte spectaculos și captivant. Ajungem la o porțiune cu frânghie care ne dă ceva bătaie de cap dar până la urmă trecem toți cu bine ba chiar reușim să ajutăm și alți turiști. Leopa, leopa și  suntem la Galeșu care se scaldă în bătaia soarelui. Gândim o scurtătură înapoi spre tabără însă înainte de plecare apare un grup de tineri care nu prea știau cum să ajungă la Bucura. Rămânem cu amintirea dialogului dintre Știuca și tineri care suna așa :

Stiuca: Salut!

Tinerii: Salut, ce faceți?

Stiuca: Bine, ne pregătim să mergem înapoi în tabără.

Tinerii: Și noi tot asta vrem de 2 ore numai că am rătăcit prin jnepeni, dar unde aveti tabara?

Stiuca: La Bucura, știm noi o scurtătură (când au auzit că știm și drumul și scurtătura replica a fost…)

Tinerii: Cristi, îmi pare bine..venim cu voi  plus o ciocolată Milka.

          Normal că nu este tot, mai apare un grup de 3 persoane care tot la Bucura doreau să ajungă și normal că și ei au venit cu noi. Era undeva in jurul orei 19 iar noi le-am zis ca maxim la 21-21:30 ajungem in tabără, vezi să nu. Normal că nemarcatul e frumos dar e nemarcat, ne prinde și noaptea, umblăm de nebuni dar a fost tare fain și până la urmă ajungem  în tabără la ora stabilită dar cu o mica întarziere de 5 ore. Amintirea în tabără este una foarte scurtă: intrat cort ->somn, era și normal dupa un traseu de 14-15 ore. Ne trezim Luni ca după război și după ce bem o gură de cafea începem să strângem “casa”..ce păcat!!!


          Cum la început am fost  7 persoane venite cu 2 mașini acum la plecare am rămas 6 persoane la o mașină dar avem noroc cu Rudi si forțăm un drum in 6 până la Cluj ( să nu mai menționăm că el trebuia să meargă la Timișoara, de treaba omul ).

          La Cluj ca la Cluj, mâncăm bine datorită meniului comandat încă de Duminică de pe Vârful Păpușa iar seara se termină cu râsete și cu veșnica întrebare: Dar cand mai mergem?

          Articol scris de : Tiby Rk,  Alice.

 Leave a Reply

(required)

(required)

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>