Apr 102015
 

          O idee, O inițiativă, un suflet bun și o echipă  pe cinste au făcut-o pe Nina să ne mobilizeze şi să pornim la drum cu gândul de a le împărtășii  unor copii puţin din optimismul și informațiile  noastre. Ca orice altă echipă  puși pe treabă dar și pe disțracţie, ne-am gândit să facem o scurtă prezentare cu tema  SĂ PROTEJĂM NATURA  prin care să reușim să le însuflăm acestor copii câteva lucruri importante despre mediul ce îi înconjoară… bineînţeles că nu ne-am putut abține din a pregătii cateva surprize distractive  şi delicioase.

  • DSC_6903.jpg
  • DSC_6927.jpg
  • DSC_6933.jpg
  • DSC_6966.jpg
  • DSC_6967.jpg
  • DSC_6976.jpg
  • DSC_7004.jpg
  • DSC_7116.jpg
  • DSC_7130.jpg
  • DSC_7139.jpg
  • DSC_7150.jpg
  • DSC_7166.jpg
  • DSC_7168.jpg
  • DSC_7185.jpg
  • DSC_7231.jpg
  • DSC_7241.jpg
  • DSC_7245.jpg
  • DSC_7314.jpg
  • DSC_7317.jpg
  • DSC_7335.jpg

          Așadar cu bagajul bine pregătit, cu lecția învăţată de acasă și cu o mare piniată, înghesuită prin bagaje, am plecat spre gară, cu mari emoții bineînteles…. Timpul nu ne ajută  niciodată, mai ales când suntem în întârziere. Am reușit să ajungem la timp la gară și să prindem trenul dar ne –a  așteptat o nouă surpriză în tren, lumea se înghesuia și se împingea să prindă locuri dar în zadar , a trebuit să ne mulțumim stând în picioare … sau improvizând un scaun din rucsac.  Am reuşit să ne găsim şi un loc  până la urmă și să luăm un prânz pe cinste, îi mulţumim Biancăi pentru desertul delicios , prăjiturelele lui buni au fost foarte bune.

          Când în sfârșit am ajuns la destinație în Mintiu, judeţul Bistriţa, acolo unde eram așteptați de mama Valentinei, am început să îi dăm drumul la treabă, ultimele retușuri  trebuiau terminate. Am reușit într-un final să terminăm piniata, i-am dat straiele de război şi am lăsat-o să se odihnească fiidcă o asteptă o zi grea. După atâta trudă ne prinde foamea aşa că controlăm frigiderul și cămara Ninei și ne punem pe bucătărit. Reușim să luăm masa târziu în noapte și la plecarea spre camere suntem amuzați de parfumul de usturoi care îl ducem cu noi.

          Dimineața, ne trezim din pricina luminii care alergă prin cameră şi a celor doi gălăgioși de afară, cățeii Ninei, Panda şi Ionuț, DA!!! Ionuț un nume foarte comun pentru un câine  J. Ca şi în armată, pregătim valiza, luăm muniția cu noi şi plecăm spre frontul de distracție şi bună dispoziție,  hotărâți că dacă nu o să găsim, facem noi. Am preluat rolul de gazdă, am aranjat toate cele de trebuință la locul lor şi așteptăm cu mare drag să năvălească  “inamicii”.  Dintr-o dată apar copii și începem să ne bucurăm de prezență într-o măsură reciprocă. Încep jocuriile şi toată lumea se mobilizează, până si noi suntem acaparați de competiție și ne înrolăm în tabere diferite să ne deomnstrăm aptitudiniile. Am reușit cinci oameni, cinci zâmbete să recoltăm încă douăzeci și șapte de zâmbete necondiționate, ne-am simțit copii alături de ei. Prin prezentarea care am făcut-o am reușit să le insuflăm dragostea de natură pe care noi o purtăm în suflet și credem că am reușit deoarece am avut un public foarte receptiv.

          La final am reușit să le dăm copiilor câte o punguță cu o mică atenție, un mic cadou care să consolideze și mai bine timpul şi învățăturile transmise de noi. Nelipsitele poze, bucurii și zâmbete cuprind întreaga sala așadar avem confirmarea că am reușit și de această dată.

          Întorși acasă, bucuroși că ne-am descurcat de minune, Nina are o surpriză pentru noi, anunță că urmează sa ne confruntăm cu o altă problemă, cu dieta deoarece seara v-om pregăti un grătar. Până la grătar Simona și Tibi fac echipă și pleacă pe jos până la gară să mai culeagă o colegă care sperăm să o acaparăm în club, Gabriela, o persoană modestă şi veselă care nu poate decât să ne ajute. Vine seara şi ieșim toți afară să povestim lucruri frumoase, experiențe ce ne leagă însă cam greu cu ardelenii din grup, totuși mai mulți la număr dar atât de depășiți fonic  de două oltence Simona şi Bianca, noroc că au sufletul direct proporțional cu gura. Denisa își face cunoscută lautra de bucătar, noi toți ceilalți lovindu-ne cu limba de genunchi în fața acelor delicatese. Avem oaspeți, că de, la așa fete frumoase cine nu vine, astfel petrecem toată seara până simțim povara somnului căruia nici nu vrem să îi facem față. Ajungem în cameră, pornim televizorul dar seara aceasta pare-se ca inversăm rolurile și se uită el mai mult la noi.

          Plecăm dimineața la ora cinci de la Mintiu, spre gară, prindem trenul fără emoții și ne întoarcem la Cluj fiecare mulțumiți si nerăbdători de o nouă aventură. În această minunată aventură au fost: Ros Valentina, Maxim Denisa, Piagu Simona, Tiribenta Bianca, Cirebea Tiberiu, Olaru Gabriela.

 Posted by at 11:08 am

  4 Responses to “O Şcoală mai altfel…”

  1. Felicitări dragi mei! Mă bucur enorm că v-aţi mobilizat şi aţi organizat acest frumos şi minunat eveniment. Nu am cuvinte să vă mulţumesc, Vă mulţumesc mult şi abia aştept următoarea acţiune.

  2. :) si noi suntem bucurosi ca am reusit sa facem un lucru care nu demult ne bucura si pe noi in copilarie,dar si acum.

  3. Felicitari colegilor!!!!! Inca o actiune minunata.

  4. frumoasa activitate. felicitari si spor ..

 Leave a Reply

(required)

(required)

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>