Oct 072012
 

PĂI MĂ DUSEI SĂ TREC LA OLT …..

      Și dacă tot ”mă dusei” în zonă m-am gândit să facem și o ieșire în natura și să profităm de zilele călduroase ale acestei toamne. No, amu îi baiu, unde să merem? Greu de ales. În Cozia?  În Buila? În munții Lotrului?  . . . prea multe variante . . .

       Îmi doream ceva nou, dacă se putea și un picuț de cățărare și condiția principală să ajungem în Vâlcea până la ora 17.    În cele din urmă opțiunea a fost Muntele lui Basarab, din masivul Căpățâni,  care nu se remarcă neapărat prin înălțimea lui, aceasta fiind de 880 m, însă este un munte frumos, abrupt cu multe zone stâncoase și bine definite ca formă și . . .  atât de aproape de civilizație!

Am pornit la drum cu o strâgere de inimă, zona nu este marcată, e destul de abruptă și deoarece am ales să mergem pieptiș pe stânci fără să le ocolim. Lăsăm mașina în parcarea de lângă benzinăria de la barajul Turnu și admirăm câteva minute intrarea în defileul Oltului, pe partea stângă ne aștepta Basarabul iar în dreapta sunt Colții lui Teofil.

 

 

 

        Pornim în amonte câteva sute de metri peste podul-viaduct, deasupra golfului format la vărsarea pârâului Poștei în barajul de pe Olt, până în fața mănăstirii Cozia Veche. (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/schitul-cozia-veche-sfantul-ioan-piatra-118095.html).

Trecem prin spatele troiței, peste strada de mănăstire și începem să urcăm spre dreapta, la început prin pădure iar apoi pe stânci. Din când în când ne oprim să admirăm șerpuirea Oltului, din aval, până hăt departe. Urcarea începe să fie din ce în ce  mai pronunțată și apoi pe verticală. Trimitem cercetașul înainte, adică pe Alex, să găsească ruta cea mai bună până sus în prima creastă. O găsește și apoi se alătură tot grupul. Cu ajutorul unei bucăți de semicoardă reușim să  urcăm fără probleme.

    Ne tragem sufletul admirând localitățile de pe langă Olt, stațiunea Căciulata, orașul Călimănești, barajul care devine din ce în ce mai mic. Ne despărțim cu greu de prima creastă căci în zare ne așteaptă altele mai înalte.

      Coborâm, prin pădure, în prima șa și dăm de porțiunea cea mai tehnică a traseului, în forma unei creste de cocoș. Alex o escaladează și își dă seama că prizele sunt friabile și instabile, destul de periculos pentru restul grupului.

      Ocolim creasta și după 50 m de mers pe sub ea, găsim o traversare care ne scoate în creastă, cu ajutorul corzii. De aici admirăm Oltul în amonte, releul de pe Cozia și mănăstirea Turnu situată la baza acestuia.http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-turnu-67824.html

       O nouă coborâre prin pădure și o altă escaladare de stânci ieșind în altă creastă, mai lungă, de unde putem vedea undeva în depărtare, spre nord-est Făgărașii, spre nord munții Lotrului, spre sud, mult mai aproape, frumoasa Vale a Poștei pe care o vom traversa la întoarcere.

      Traseul nostru se continuă pe creastă unde mai ocolim sau escaladăm alte creste răzlețe mai mici. Spre finele crestei ne punem întrebarea: Noi, azi de mâncat nu bem nimică? Zis și făcut, punem masa și ne ostoim foamea cu bucatele din ”desagi”.

       No, și cum călătorului îi șede bine cu drumuo luăm la vale pe un scoc abrupt unde înotăm în frunze până la genunchi. După 10 minute de coborâre abruptă prin pădure ”virăm” la stânga, o luăm pe lângă stânci și apoi la dreapta unde dăm de coliba, în stâncă, a unui călugăr sihastru. Din spusele unor drumeți întâlniți în zonă acest călugăr își duce traiul pe aici de vreo 30 de ani și se hrănește doar cu roadele pământului.

       Cu toate că ne-ar fi plăcut să schimbăm câteva vorbe cu dânsul, acesta nu s-a arătat deoarece în grup erau femei. De aici poteca a fost vizibilă și am coborât până la Valea Poștei, pe care am traversat-o. Am continuat prin pădure, pe curbă de nivel timp de 15 minute și apoi am coborât până în dreptul benzinăriei unde am lăsat  mașină.

     Încheiem minunatul traseu la o bere cu povestiri din tură și nu pot să nu fiu încântat de un traseu scurt dar foarte frumos, cu speranța revenirii pe aceste meleaguri.

      În această tură au fost: Claudia, Mihaela, Daniela, Marius și moșu (Alex)

 Posted by at 4:16 pm  Tagged with:

  One Response to “Muntele Lui Basarab”

  1. Frumoasa tura in necunoscut, superbe acele stanci, felicitari si mult succes!

 Leave a Reply

(required)

(required)

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>