Jun 122015
 

          Ideea de a ajunge pe acest munte minunat a venit de la domnul Gabriel. S-a nimerit să treacă prin zona la un turneu de fotbal cu juniorii de la A.C.S. Transilvania Bistriţa şi a văzut în asta posibilitatea de a  organiza o minunată aventură la înălţime. Detaliile plecării şi stabilirea echipamentului au reprezentat o muncă destul de solicitantă, deoarece ne aşteaptau condiţii de iarnă deci ne trebuia obligatoriu echipament tehnic de iarnă, pioleţi tehnici, colţari tehnici, cuie de gheaţă şi multe alte specifice acestor condiţii. Continue reading »

 Posted by at 1:59 pm
Sep 212014
 

              Nici nu ştiu cum să încep să relatez această minunată experienţă, care a fost frumoasă, grea, primejdioasă, cu multe peripeţii numai bune de povestit.
              Organizarea aceastei expediţie a început cu probleme: prima a fost echipa, apoi banii şi echipamentul, dar totul e bine când se termină cu bine. Ca echipă am încercat să fim mai mulţi, măcar 4 persoane, dar e greu să strângi atâţia oameni pentru un asemenea proiect, luând în calcul problemele financiare şi experienţa deoarece pentru asemenea situaţii ai nevoie de persoane pe care să le cunoşti bine şi în care să ai încredere. A doua problemă au fost banii, care nu au fost deloc puţini. Am căutat cu aproape un an înainte sponsori, dar foarte greu am găsit, am mediatizat foarte mult acest proiect dar sponsori s-au lăsat aşteptaţi. Am avut noroc pana la urma cu prietenii noştrii inimoşi care au văzut dorinţa noastră arzătoare de a merge în acesta minunată expediţie şi ne-au ajutat fiecare cu ce a putut, împrumutandu-ne bani şi unele echipamente pe care nu am reuşit să le mai cumpărăm.     Continue reading »

 Posted by at 9:59 pm
Aug 112013
 

                 Visez de mult timp la minunatul Matterhorn, planific de mult timp această aventură, dar problemele nu au întârzâiat să apară. Prima a fost constituirea echipei care a fost una aleasă până la data plecării când toate s-au întors pe dos. Pe ultima sută de metrii din echipa de patru, două persoane se retrag, mergem mai departe ca să fie cireaşa de pe tort nu putem înmatricula maşina, îl conving pe Andrei să vină el cu maşina să nu mai închiriem una. Continue reading »

 Posted by at 1:57 pm
Aug 302012
 

         ”Uneori, pentru ca un vis să se împlinescă, e suficient să îl ai.”

       Așa a început totul, cu ”un vis”. Și încet încet a devenit realitate. După multe pregătiri și  documentări a venit timpul să și punem în aplicare planurile făcute de a escalada vârful Grossglockner.

        De ce Grossglockner? În primul rând pentru că este cel mai înalt vârf din Austria, 3798 m și unul dintre cele mai cunoscute.

        Am plecat din Turda, miercuri seara pe data de 15.08.2012, în următoarea echipă: Jhonny, Anca, Steli, Alex. Am călătorim o noapte întreagă și după 14 ore am ajuns în localitatea Kals, Austria. La punctul de informare turistică din localitate primim pliante, dar spre ghinionul nostru toate erau în limba germană, cu toate astea le ”citim” după poze.

       Din Kals plecăm pe un frumos drum de munte pe care plătim o taxă de 9 € , până la cabana Lucknerhaus situată la o altitudine de 1920 m. Aici lăsăm mașina și pregătim rucsacii de ascensiune.

Continue reading »

 Posted by at 5:30 pm
Aug 302012
 

       Visele atârnă la limita dintre realitate şi fantastic. Ne găsim porniţi adeseori să le atingem şi să le ţinem strâns în palme ca şi cum ar fi ceea ce ne definesc în viaţă. Dar când porneşti în atingerea unui vis, poţi alege drumul, dar nu poţi alege obstacolele, poţi alege oamenii care te vor însoţi, dar nu-i poţi alege pe cei ce-i vei întâlni, poţi alege data, dar nu poţi alege vremea, poţi alege antrenamentul, dar nu poţi alege felul în care te simţi, poţi alege mâncarea, dar nu poţi alege pofta, poţi alege să fii hotărât până la capăt, dar nu poţi alege limitele pe care viaţa ţi le aşează…

     Din Austria am pornit destul de hotarâţi să prindem un loc de campare undeva pe lângă  Saint-Gervais. Dar ora târzie i-a pus pe toţi la culcare, lăsând totodată şi barierele de rigoare la poartă. După o îndelungă căutare, am poposit la poarta campingului Des Iles, şi… ne-am odihnit oasele în maşină. A doua zi dimineaţă ne-am cazat. Au urmat pregătirile. În depărtare se vedeau nişte culmi înzăpezite: “În curând nu veţi mai părea intangibile!”. Căldura de afară ne-a îndemnat şi pe noi ca pe numeroşi francezi să ne îmbăiăm în frumosul lac de la poarta campingului. Ne va fi dor de căldura aceasta şi nu vom mai râvni la răcoare acolo, la înălţime…

Continue reading »

 Posted by at 5:24 pm